Născut în satul Stârci din Costești, județul Argeș, la data de 22 mai 1893, Ștefan Nicolae a decedat la data de 09 aprilie 1979 în același sat. A urmat cursurile Şcolii Normale pentru învățători din Câmpulung, absolvind în anul 1915. A efectuat stagiul militar, la Școala Militară de Ofițeri în Rezervă – infanterie Câmpulung, obținând în noiembrie 1915 gradul de sublocotenent. După terminarea stagiului militar a fost învățător în localitățile Richițele și Costești. În 1916 la începerea războiului a fost mobilizat și repartizat la Regimentul 34 Infanterie Constanța.
În ziua de 23 august 1916, pe Frontul de la Turtucaia, în momente grele pentru armata română, conducând Plutonul 3 din Compania a 12-a, costeșteanul nostru a preluat din propria inițiativă contraatacul, impunându-și conducerea asupra tuturor unităților române de pe front. Pe timpul atacului reușind să respingă forțele germane și bulgare, în acele zile de crâncene confruntări este grav rănit la ambele picioare de către o mitralieră inamică. Pentru această faptă eroică este decorat cu Ordinul Steaua României cu spade în gradul de cavaler și Virtutea Militară prin Decretul Nr. 626/23.07.1917 și Brevetul Nr. 857 din aceeași dată emis de ministrul de Război. Este decorat din nou cu Ordinul Steaua României în grad de ofițer în anul 1928 cu prilejul celor 50 de ani de la unirea Dobrogei cu România. În urma rănii a fost internat în spitalele din Călărași (aici fiind operat), Brăila și Iași (aici fiind îngrijit și de medici francezi). În ianuarie 1917 este trimis la Kiev, la Spitalul ”Mihail Alexandrovici”, unde este operat din nou, apoi începe să se deplaseze cu ajutorul cârjelor. Este invitat la Moscova în luna martie, acolo fiind bine primit. La întoarcerea în Kiev, a participat din partea armatei române la Adunarea de constituire a batalioanelor alcătuite din românii, foști ostași în armata astro-ungară, aflați prizonieri în Rusia. În decembrie 1918, la Iași are loc o reuniune în cinstea generalului Averescu, la care este invitat special de către acesta, oferindu-i și o poză cu dedicație și autograf în care îi recunoștea meritele pe front în realizarea României Mari.
În aprilie 1918 Ștefan Nicolae a fost pensionat ca invalid de război. Întors acasă la Stârci, se implică în rezolvarea problemelor invalizilor de război din județul Argeș și constituie Societatea ”General Cristescu”. Este ales președintele Băncii Populare Băseni și președintele Obștei de Împroprietărire Băseni. La sfârșitul anului 1919, folosind privilegiul acordat invalizilor de război remarcați în lupte, s-a stabilit la Constanța, unde a concesionat bufetul gării și desfășoară o bogată activitate economică, culturală și publicistică. Înființează Societatea Invalizilor din Dobrogea, cu sediu central în Constanța, el fiind președintele organizației. La Constanța a fost ales în fruntea unor instituții, organizații, sprijinind intens dezvoltarea economică, maritimă, culturală, drept dovadă fiind mulțumirile și aprecierile pe care i le-a adresat dr. Constantin Angelescu, ministrul Instrucțiunii Publice. A activat în domeniul economic find ales în anul 1920 membru în Comitetul Sfatului Negustoresc Constanța, iar un an mai târziu este promovat vicepreședinte al acestei organizații. În anul 1924 este ales membru în Consiliul Camerei de Comerț și Industrie Constanța, ulterior fiind numit delegatul Ministerului Industriei în Consiliul de Direcție al Camerei. Din anul 1927 este ales vicepreședinte al Camerei de Comerț și Industrie Constanța, iar din 1933 până la 24 ianuarie 1938 președinte; concomitent cu această ultimă funcție a fost și membru în Consiliul de Conducere al Uniunii Camerelor de Comerț și Industrie București. În aceste funcții a susținut și realizat multe edificii și activități, a dezvoltat activitatea maritimă, a fost construit portul pescăresc, a achiziționat diverse vase moderne (vapoarele de pasageri Transilvania și Basarabia fiind cele mai moderne din bazinele Mării Negre și Marea Mediterană).
A susținut și organizat numeroase conferințe la Academia Populară din Constanța, fiind un bun conferențiar. În anul 1935 a făcut parte din delegația țării noastre (compusă din 3 persoane) la un Congres Internațional pe probleme economice, desfășurat în capitala Franței. La acest congres au participat 58 de state, ofițerul Ștefan Nicolae beneficiind de toată atenția din partea președintelui Franței Albert Lebrun, care l-a primit personal, l-a prezentat soției și l-a felicitat pentru eroismul de la Turtucaia. La sfârșitul anilor 30, la cererea ministrului Agriculturii, prof. univ. dr. Nicolae Cornățeanu, a elaborat un program de organizare a pescuitului, fiind ales președintele Sindicatului Pescarilor din Delta Dunării și de la Marea Neagră. În același timp a existat o inițiativă de înființare în Constanța a unei societăți româno-germane pentru modernizarea și dezvoltarea pescuitului maritim (aceasta consta în înființarea unui port pescăresc în partea de nord a orașului Constanța, construcția unor depozite frigorifice și a unei fabrici de conserve, locuințe pentru angajați și pescari, dar și ridicarea nivelului de pregătire al pescarilor), fiind propus pentru preluarea conducerii acestei societăți. În scopul constituirii acesteia au existat patru întrevederi, două la Ministerul Agriculturii și două la Ambasada Germaniei, dar evoluția războiului a anulat această inițiativă.
Veteranul și invalidul de război Ștefan Nicolae a fost un mare iubitor de cultură, fiind colecționar de carte și numismatică, o parte din vasta sa colecție numismatică, obiecte importante (simboluri premonetare), fiind donată Muzeului Județean Argeș, iar restul aflându-se în patrimoniul Muzeului Național de Istorie. În perioada comunistă este marginalizat, iar o parte însemnată din viață o petrece în satul natal, unde este și înmormântat.
Bătălia de la Turtucaia
În noaptea de 19-20 august (1-2 septembrie) 1916, trupele bulgaro-germane au atacat simultan pe întregul sector al frontului din zona Capului de pod Turtucaia. Inamicul a reuşit să intre în cele trei sectoare de acoperire.
Comandantul român de la Turtucaia nu a avut un serviciu eficient de recunoaştere în teren, ceea ce a condus la luarea de măsuri greşite şi la erori în evaluarea atacatorilor, fapte cu implicaţii directe în organizarea şi desfăşurarea apărării. Telegrame şi telefoane ”prăpăstioase” au venit încă de la început de la comandantul cetăţii Turtucaia, generalul Constantin Teodorescu, ”care era cu totul sub nivelul cerinţelor, cum îl arăta chiar fizicul său”. El avea să pomenească de predare încă din ziua de 20 august/2 septembrie, deşi de abia începuse atacul! În acest context, sublocotenentul Ştefan S. Nicolae s-a remarcat în luptele de la 23 august/5 septembrie. El a comandat plutonul 3 din Compania a 12-a din Regimentul 34 infanterie. S-a avântat din proprie iniţiativă în luptă, preluând comanda unităţilor româneşti din sectorul în care se afla. Inamicul a fost respins cu pierderi mari şi, pentru moment, subunităţile româneşti au fost salvate de la nimicire. În propunerea de decorare se arăta că: „și-a impus autoritatea asupra soldaților din regimentele 74, 80, 84 şi 79, care la început nu voiau să înainteze odată cu plutonul său, şi i-a dus înainte. Ajungând la 400 metri de inamic a executat cu multă energie atacul cu baioneta asupra inamicului, pe care l-a respins cu pierderi”. În noaptea de 23-24 august (5-6 septembrie) a fost linişte. Regimentul a avut răgazul să îşi organizeze unitățile sale pe linia a III-a de rezistenţă a capului de pod. În zorii zilei de 24 august/6 septembrie, comandantul regimentului constănţean a primit ordinul să contraatace şi să respingă inamicul din faţa liniei a III-a de apărare. La ora 5 dimineaţa, Compania 9 infanterie, voind să se aşeze pe baza înaintată de plecare la atac, a fost descoperită de inamic şi s-a tras asupra ei. Atacul a început pe tot frontul, adversarul este respins în unele locuri, dar din cauza bombardamentului de artilerie inamic, dobrogenii sunt nevoiţi să revină la vechile poziţii. La ora 8.30, inamicul porneşte la atac şi reuşeşte să respingă aripa stângă a Regimentului 34 infanterie. La ora 14.00, forţele bulgaro-germane au atacat viguros pe tot frontul, susţinute de un puternic foc de artilerie de toate calibrele şi de un număr covârşitor de arme automate”.
Materialul a fost realizat cu sprijinul profesorului Nicolae Necșoiu, președintele Cultului Eroilor ”Regina Maria” Costești, Argeș.
___________________________________________________________________
*o viaţă modestă, patriarhală maiorul Ştefan S. Nicolae, pensionar I.O. V.R. gradul I din primul război mondial, în vîrstă de 84 de ani. A dorit să ajungă învăţător, şi de aceea a frecventat cursurile şcolii normale din Cîmpulung —Muscel, pe care a absolvit-o în anul 1915. Stagiulmilitar l-a continuat şi încheiat la şcoala militară de ofiţeri de rezervă infanterie tot din acelaşi oraş,fiind avansat sublocotenent în noiembrie 1915. Timp de cîteva luni a funcţionat ca învăţător la şcolile din Richiţele şi Costeşti. După intrarea României în război, la 15 august 1916, a fost mobilizat şi repartizat la Regimentul 34 infanterie Constanţa, regiment care, ulterior, pentru eroismul de care a da dovadă pe cîmpul de luptă din Moldova s-a numit„Regimentul 34 Mărăşeşti”.
Tînărul sublocotenent Ştefan S. Nicolae, animat de un fierbinte patriotism, bine pregătit ca ostaş, a participat la luptele de pe frontul dobrogean, chiar în luna august 191â. S-a remarcat în mod deosebit prin competenţă tactică, spirit de sacrificiu şi curaj
în bătălia de la Turtucaia, unde a fost grav rănit in’ziua de 23 august 1916. In situaţia foarte critică de atunci, cînd puternicele forţe inamice, ameninţau cu încercuirea diviziile noastre în fruntea plutonului al 3-lea din campania a 12-a, sublocotenentul Ştefan S. Nicolae s-a avîntat în luptă din proprie iniţiativă, preluînd conducerea tuturor unităţilor româneşti din sectorul respectiv. Inamicul a fost respins cu mari pierderi şi, pentru moment, unităţile româneşti au fost salvate de la nimicire. Pentru toţi ostaşii noştri, soldaţi sau ofiţeri, sublocotenentul Ştefan S. Nicolae a devenit „eroul de laTurtucaia”, gestul său fiind considerat ca un symbol al vitejiei şi rezistenţei armatei române.
In propunerea pentru decorare se arată : »In ziua de 23 august 1916, în lupta de la Turtucaia…. şi-a impus autoritatea asupra soldaţilor din regimental 74, 80, 84 şi 79, care la început nu voiau să înainteze o dată cu plutonul său şi i-a dus înainte. Ajungînd la 400 metri de inamic a executat cu multă enegie atacul cu baioneta asupra inamicului, pe care l-a respins cu pierderi”. Pentru această importantă contribuţie, în anul 1917, a fost decorat cu cea mai înaltă distincţie „Ordinul Steaua României, cu spada, în gradul de cavaler” (Decretul nr.625 din 23 iunie 1917). în brevetul nr. 857/23 iunie 1917, semnat de ministrul de Război, se face menţiunea că ordinul a fost conferit”… pentru bravura şi îndirjirea cu care a comandat plutonul în luptele din 23 august 1916, de la Turtucaia. Reunind şi soldaţi din alte regimente, a atacat cu furie la baionetă pe inamic, pe care l-a respins cu mari pierderi. A fost grav rănit de o mitralieră inamică…” Cu prilejul semicentenarului reuniunii Dobrogei cu România, în anul 1928, căpitanului Ştefan S. Nicolae i s-a acordat pentru a doua oară „Ordinul Steaua României, cu gradul de ofiţer”. De pe cîmpul de luptă, de la Turtucaia, slt. Ştefan S. Nicolae a fost transportat la spitalul din Călăraşi şi operat, iar apoi la Brăila şi laşi, fiind iarăşi operat şi îngrijit la spitalul amenajat în clădirea „Liceului internat” şi la spitalul »Sf. Spiridon”. Medicii din cadrul misiunii franceze i-au făcut radiografia, o raritate pentru vremurile respective. La 8 ianuarie 1917 a fost evacuat la Kiev, unde i s-a făcut o nouă operaţie la spitalul „Mihail Alexandrovici”. După ce şi-a refăcut capacitatea de deplasare în cîrji, în luna martie 1917, la puţin timp după desfăşurarea revoluţiei burghezo-deinocratice din februarie 1917, a vizitat Moscova, fiind bine găzduit. La Kiev a primit invitaţia de a participa, ca delegat din partea armatei române, la adunarea de constituire a batalionelor alcătuite din românii transilvăneni, bănăţeni şi bucovineni, foşti ostaşi în armatele austro-ungare, aflaţi prizonieri în Rusia..
Aceste batalioane au venit pe frontul din Moldova şi au participat la vestitele bătălii de la Mărăşeşti şi din alte localităţi.
In decembrie 1918 a fost invitat special la o reu niune oganizată la laşi în cinstea generalului Alexandru Averescu, de care era deja cunoscut şi apreciat. Cu această ocazie, Averescu i-a dăruit o fotografie a sa, cu dedicaţia: „Valorosului luptător
pentru realizarea României Mari, căpitanul de rezervă Nicolae Ştefan. G-l Averescu 1918“.
In noiembrie 1919 s-a stabilit la Constanţa. In capitala Dobrogei a desfăşurat o bogată activitate obştească, culturală şi publicistică. A înfiinţat prima societate a invalizilor din România, cu sediul în Constanţa. Pînă în anul 1939. anul transferării la Curtea de Argeş, a îndeplinit funcţia de preşedinte al organizaţiei invalizilor de război din Dobrogea, de care aparţineau patru judeţe. De mai multe ori a fost ales onorific în fruntea unor instituţii şi organizaţii culturale, economice sau în conducerea publicaţiilor locale. A sprijinit învăţămîntul practic, economic şi comercial, fapt pentru care dr. Angelescu, ministrul Instrucţiunii, i-a exprimat recunoştinţă şi mulţumiri publice. A elaborat şi susţinut numeroase expuneri şi conferinţe pe teme istorice, economice, sociale în cadrul Academiei populare din Constanţa, fiind considerat ca un foarte bun conferenţiar.In călătoriile făcute în străinătate a vizitat instituţii culturale, întreprinderi economice şi alte obiective de interes turistic. A putut constata că aportul României la obţinerea victoriei Antantei era cunoscut şi apreciat, că poporul român se bucură de simpatia şi prietenia altor popoare.
Astfel, în timpul unei vizite făcute la Cetatea Vaticanului din Roma de către un grup de aproape 500 de turişti români din toate judeţele ţării, în aprilie 1933, din care făcea parte şi maiorul Ştefan S. Nicolae, în mod cu totul excepţional — era a doua zi de Paşti, cînd la catolici se sărbătorea „Anul sfîmt”, sărbătoare ce se ţine o dată la 25 de ani — papa Plus al Xl-lea (Achile Rotti) care a condus statul papal între anii 1922 — 1939 fiind informat de prezenţa unui număr aşa de mare de români, deşi era foarte ocupat şi trecînd peste prevederi.e protocolare, totuşi a decis să-i primească în marea sală din catedrala „Sfîntul Petru şi Pavel”,
Turiştii români au rămas surprinşi cînd secretarul papal i-a anunţat în româneşte că şeful bisericii catolice doreşte să-i vadă şi să le vorbească. Se cretarul era monseniorul luga, originar din Sibiu.
Surpriza a fost şi mai mare atunci cînd papa Pius al Xl-lea, intrînd pe o uşă imensă şi venind în faţa unui tron de aur, după ce a făcut semn participanţilor să nu ingenunche ci să rămînă în picioare, a început să vorbească într-o corectă limbă română,
cu accent transilvănean, spunînd:
»In calitate de vicar al lui Hristos salut în voi legionarii lui Traian, colonizaţi la gurile Dunării, unde aţi dus, apărat şi răspîndit civilizaţia romană şi implor pronia cerească să reverse asupra voastră şi asupra celor scumpi vouă pe care îi aveţi în minte, tot binele ceresc. Vă felicit că prin eforturi uriaşe şi sacrificii de sînge alţi izbutit să întregiţi” neamul românesc, sentinelă vitează a civilizaţiei europene la gurile Dunării. In calitate de prelat doresc să dăinuiască veşnic naţiunea română în Orientul european”. Precizăm că Pius al Xl-lea a învăţat româneşte în timpul vizitelor pe care le făcea la românii din Transilvania, avînd funcţia de cardinal la Viena. De atunci a rămas un prieten al românilor. }n anul 1935, maiorul Ştefan S. Nicolae a fost trimis oficial din partea ţării noastre, împreună cu alţi doi delegaţi, ia un congres internaţional economic ce s-a ţinut la Paris. Au participat reprezentanţi din 58 de state de pe toate continentele. In onoarea congresiştilor, preşedintele Franţei, Albert Lebrun, preşedinte al republicii între anii 1932 — 1940 a oferit o recepţie şi o masă la Pala tul Élysée. Atît la sosire, cît şi la plecare, preşedin tele Franţei l-a luat de braţ şi l-a condus pe maiorul Ştefan, cu care s-a întreţinut cordial minute în şir. Lebrun a evidenţiţat prietenia dintre Franţa şi România, a lăudat eroismul armatei române şi a recunoscut contribuţia ţării noastre la obţinerea vic toriei aliaţilor. A felicitat călduros pe maiorul Ştefan pentru bravura de care a dat dovadă în luptele
din Dobrogea. Personal l-a prezentat soţiei sale. A fost delegatul care s-a bucurat de cea mai mare atenţia din partea şefului statului francez. In încheiere i-a declarat reprezentantului român că Franţa va fi întotdeauna alături de România şi se pronunţă fern împotriva revizionismului şi fascismului. Astăzi, în satul natal, maiorul pensionar Ştefan S. Nicolae îşi continuă activitatea de informare în domeniul istoriei şi numismaticii, împletind bogatul bagaj de amintiri cu noutăţile caracteristice vremurilor.
[…] Maior(R) Ștefan S. Nicolae din Costeşti, satul Stârci, eroul de la Turtucaia […]