Orașul Costești

Orașul Costești, vedere centrală


Orașul Costești

Istoric

Prima atestare documentară a Costeştiului de Argeş a fost făcută în anul 1452, într-o danie a lui Vladislav, voievodul Ţării Româneşti (este vorba, probabil, de perioada celei de a doua domnii a lui Vladislav al II-lea, respectiv noiembrie 1448 – august 1456). Conform altor surse, citate şi în Planul Urbanistic General al oraşului Costeşti, elaborat în anul 2002, numele Costeşti apare în hrisovul emis de cancelaria domnească a voievodului Radu Paisie la 30 iulie 1535, prin care se confirmă lui Șerb și altora proprietatea asupra unor „ocine în Costești”, Șerb „așezând piste ocini pe fiicele sale, Stana și Buna”. Prin secolul XIV, apar câteva mențiuni despre două călătorii ale voievodului Nicolae Alexandru Basarab, fiul lui Basarab I Întemeietorul, de la Curtea de Argeș către Dunăre, în decursul cărora s-au făcut popasuri pentru odihnă și schimbarea cailor „în așezarea Costeștilor”.

Pe de altă parte, o atestare certă a satului Costeşti este reprezentată de documentul provenind din anul 1552 şi aflat în arhivele municipiului Piteşti. Anul corespunde perioadei primei domnii a lui Mircea Ciobanu (1545-1552). Documentul a fost redactat sub forma unui rezumat al „unei hotărnicii” din care rezultă că localitatea Costeşti era un sat de moşneni (ţărani liberi), restrâns sub aspect demografic, ca mai toate satele din Câmpia Română, conducerea fiind asigurată de obştea sătească. Satul avea un preot, iar locuitorii practicau agricultura. Faptul că era vorba de un sat de moşneni, explică parţial de ce apare menţionat atât de rar în documentele epocii.

Urme de locuire a teritoriului pe care se găsește azi orașul Costești, județul Argeș, datează încă de dinaintea cuceririi Daciei de către romani, din antichitatea timpurie, așa cum o demonstrează numeroasele descoperiri arheologice, documente istorice și izvoare orale. Unelte din epoca pietrei și a metalelor, precum și monede greco-macedonene, au fost descoperite în această zonă. Existența unei comunități umane pe teritoriul actual al orașului Costești este atestată, printre altele și prin denarul imperial roman emis de împăratul Domițian, descoperit în anul 1966, pe Dealul Cimitirului din Costești; de asemenea, au fost descoperite monede datând din perioada ocupației romane a Daciei.

Un important tezaur conţinând monede din secolele XVIII – XIX, provenind din Imperiul Otoman, Austria, Saxonia şi Bavaria, a fost descoperit pe teritoriul oraşului Costeşti în anii 1986-1988, cu ocazia construirii unor blocuri.

Atestări documentare există pentru toate localităţile care fac parte din actualul teritoriu administrativ al oraşului Costeşti. Astfel, satul Băseni a fost atestat documentar într-un „zapis” al unui călugăr, document redactat în anul 1687. Satul Broşteni apare prima dată sub numele de Floreni, într-un document emis de Neagoe Basarab în anul 1520; sub numele de Broşteni este menţionat în anul 1678, într-un zapis conţinând şi numele unui număr de 14 localnici (deci un document cu valoare onomastică pentru vremea respectivă). Satul Lăceni apare menţionat într-un zapis redactat în anul 1800, dar care face referire la evenimente petrecute în această localitate încă din anul 1775. Satul Pârvu Roşu este menţionat pentru prima dată sub numele de Mărăcineni în anul 1810. În „Indicele comunelor orăşiane şi rurale din Muntenia”, publicat în anul 1861 la imprimeria statului, apare la judeţul Argeş, poziţia 154 satul Pârvu Roşu, compus din cătunele Pârvu Roşu şi Mărăcineni. Acelaşi „Indice ” menţionează şi existenţa satului Smei. Satul Podu Broşteni apare pentru prima data într-un act al domnitorului Radu de la Afumaţi din anul 1525, sub denumirea de Bălteani, dar cu indicarea localizării lângă podul Broşteni. Satul Stârci este menţionat, sub denumirea de Stârcu, într-o scrisoare din anul 1680 a domnitorului Şerban Voievod. Satul Teleasca este atestat pentru prima data în anul 1800 într-o scrisoare, probabil a unui călugăr, către mitropolitul Ţării Româneşti. În sfârşit, satul Teleşti apare pentru prima oară în câteva documente din anul 1724, deşi existenţa lui este mai veche.

Satele ce compun astăzi oraşul Costeşti figurează în câteva hărţi datând de la sfârşitul evului mediu. Este vorba de „Mappa specialis Walachie”, tipărită la Sibiu în anul 1788 de F. Jos. Ruhedorff şi de harta colonelului austriac Specht tipărită la Viena în 1790-1791.

O perioadă de dezvoltare a satelor din componenţa actuală a Costeştiului o reprezintă cea a anilor 1862-1866, în timpul reformelor domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Prezenţa în Costeşti, încă din secolul al IX-lea, a unor instituţii precum Judecătoria (Judecătoria Ocolului Cotmeana, cu sediul în Costeşti), Jandarmeria, Serviciul veterinar, Gara (înfiinţată în 1869), Ocolul silvic, Staţia de poştă (înfiinţată în 1833), demonstrează evoluţia economico-socială a localităţii. La începutul secolului XX sunt consemnate şi primele şase instituţii bancare (bănci populare), precum şi primele instituţii culturale (trei cămine culturale).

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Costești era o comună rurală, reședința plășilor Gălășești și Cotmeana ale județului Argeș, având o populație de 715 locuitori în satele Costești și Teleasca. În comună funcționau o biserică, o școală primară rurală, o moară cu aburi și un birou de telegraf și poștă.La acea dată, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționau, în plasa Cotmeana a aceluiași județ, și comunele Băseni-Stârci, Broșteni, Podu Broșteni și Telești. Comuna Broșteni, alcătuită din satele Broșteni, Lăceni și Pârvu Roșu, avea 900 de locuitori, trei biserici și două școli primare rurale. Din comuna Băseni-Stârci făceau parte satele Băseni, Stârcii de Jos și Stârcii de Sus, având în total 1030 de locuitori; existau în această comună două biserici și o școală primară rurală. Comuna Podu Broșteni era formată din satele Podu Broșteni și Zmei, cu 456 de locuitori; funcționau și aici două biserici, câte una în fiecare sat. Comuna Telești, cu două biserici și o școală avea 607 locuitori în satele Datcu, Târlești și Telești.

Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Teleorman a aceluiași județ, precum și desființarea comunelor Telești și Podu Broșteni, ale căror sate trecuseră la comunele Costești, respectiv Broșteni. Astfel, comuna Costești era reședința plășii și avea 2251 de locuitori în satele Costești, Dutcu, Târlești, Teleasca și Telești; comuna Broșteni avea 3067 de locuitori în satele Broșteni, Lăceni, Pârvu Roșu, Podu Broșteni și Smei.[11] Comuna Băseni-Stârci se numea acum Băseni și avea aceeași alcătuire, și o populație de 1724 de locuitori.

Localitatea Costeşti a devenit cunoscută şi în urma unui eveniment tragic, petrecut în Vinerea Mare din 1930, pe 18 aprilie, a avut loc un incendiu în biserica din lemn din satul Costești, în care au murit 116 oameni, majoritatea copii. Între anii 1932 și 1934, a fost construită o nouă catedrală, situată la 2 km de locul tragediei, renovată ulterior în două sau trei rânduri.

În 1931, comuna Băseni a fost desființată și ea, iar satele ei au fost incluse în comuna Costești. În 1950, comuna Costești a fost transferată raionului Costești din regiunea Argeș. Satul Băseni a căpătat în 1964 denumirea de Zorile. În 1968, comunele au revenit la județul Argeș, reînființat; comuna Costești a fost declarată oraș, formând o unică localitate urbană din fostele sate Costești, Telești, Datcu, Târlești și Zorile, celelalte așezări devenind sate componente ale orașului.

Monumente istorice

În orașul Costești se află două monumente istorice de arhitectură de interes național: biserica de lemn „Înălțarea Domnului” Telești (1773) și biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” Zorile (1807).

În rest, alte nouă obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Argeș ca monumente de interes local, toate clasificate ca monumente istorice de arhitectură: biserica „Duminica Tuturor Sfinților” (1788) din Broșteni, biserica memorial „Sf. Nicolae” (1933), fosta judecătorie (1890), fosta primărie Costești (începutul secolului al XX-lea), catedrala  „Sfântul Prooroc Ilie” (1933), protoieria, azi casă parohială (1933), casa Bădescu (sec. XIX), casa Nicolau (începutul secolului al XX-lea) și casa Echinescu (sfârșitul secolului al XIX-lea).

Biserica de lemn „Înălțarea Domnului” Costești, cartier Telești (1773)

Construită din bârne de stejar, pe soclu de cărămidă arsă, la sfârșitului secolului al XVII-lea (1773, data iînscrisă pe pisanie, se referă doar la o nouă șindrilire). Lemnul specific („de mlaca”) provine din lunca Teleormanului, din zona comunei Recea. Biserica de lemn din Telești, se află în cartierul Telești (fostă localitate de sine stătătoare) al orașului Costești, județul Argeș.

Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, Cod LMI: AG-II-m-A-13609

Vezi și articolul  Biserica de lemn „Înălțarea Domnului”  Telești (1773)

 

Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” Costești din Cartierul Zorile (1807)

Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” Zorile, se află în imediata apropiere a râului Teleorman în cartierul Zorile (vechea comună Băseni). Numele vechi al așezării  BĂSENI, provine de la întemeietorul acesteia,un oier, Băseanu, originar din Corbii Muscelului.

Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, Cod LMI: AG-II-m-A-13611

Vezi și articolul Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” Zorile (1807)

Biserica de lemn “Adormirea Maicii Domnului” Costești, sat Podu Broșteni

Biserica de lemn “Adormirea Maicii Domnului” Podu Broșteni aflată într-o stare de degradare avansată a fost dusă în cimitirul Mănăstirii Curtea de Argeș, unde a fost restaurată. Inscripția din dosul ușii de intrare amintește numele meșterilor care au ostenit pentru ridicarea acestei bisericuțe, menționând totodată și anul edificării ei – 1788.

Catedrala „Sfântul Prooroc Ilie” – Costești  perioada: 1933 – strada Victoriei nr.29

Catedrala din Costeşti poartă hramul Sfântului Prooroc Ilie, făcătorul de minuni şi aducătorul de ploi, a fost sfinţită pe 21 iulie 1935 de un sobor de clerici în frunte cu episcopul Argeşului, Nichita Duma, şi Patriarhul României, Miron Cristea, fiind prezent şi regele Carol al II-lea al României.

Catedrala este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, Cod LMI: AG-II-m-B-13613

Casa Nicolau perioada: începutul secolului XX – strada Victoriei  nr. 105

Casa Nicolau se află într-o stare avansată de degradare, fără ferestre și uși,  cu acoperișul spart, în curând acoperișul va ceda total aducând cu sine și prăbușirea clădirii.

Casa este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, Cod LMI: AG-II-m-B-13618

Vezi și articolul Casa Nicolau, monument istoric

Casa Bădescu  perioada: secolul XIX – strada Victoriei nr. 40  ( Actualul sediu al Asociației Hercules)
Casa este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, Cod LMI: AG-II-m-B-13614

Fosta Judecătorie Costești  perioada:1890  –  Strada Pitești  nr. 1 A ( Actual Protoieria Costeşti) Clădirea este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, Cod LMI: AG-II-m-B-13616

Fosta Primărie Costeşti  perioada: începutul secolului XX  – strada Victoriei nr. 1 (Actual Poliția orașului Costești)

Clădirea este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, Cod LMI: AG-II-m-B-13612

Biserica “Duminica Tuturor Sfinţilor” Broșteni     perioada: 1788  – sat aparţinător Broșteni

Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, Cod LMI: AG-II-m-B-13608

Protoieria, azi casă parohială  Perioada: 1933  – strada  Victoriei nr. 29 A

Clădirea este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, Cod LMI: AG-II-m-B-13615

Orașul Costești

Este un oraș în județul Argeș, Muntenia, România, format din localitatea componentă Costești (reședința), și din satele Broșteni, Lăceni, Pârvu Roșu, Podu Broșteni, Smei și Stârci. Orașul are o populație de 10.375 locuitori.  Statutul administrativ al localității este de oraș mic în componența căruia intră cartierele Telești și Zorile și cele 6 sate aparținătoare Broșteni, Lăceni, Pârvu Roșu, Podu Broșteni, Smei și Stârci, fiind membru fondator al Asociației Orașelor din România.

Așezare

Localizarea orașului pe harta județului Argeș
Coordonate: 44°40′11′′N 24°52′48′′E

Orașul este situat în sudul județului, în Câmpia Piteștilor, pe malurile râului Teleorman. Unitatea administrativă are o suprafață totală de 91,31 km². Este străbătut de șoseaua națională DN 65A care leagă Piteștiul de Roșiorii de Vede. La Costești, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ 659A, care duce spre nord la Bradu. Tot la Costești, tot DN 65A se intersectează și cu șoseaua județeană DJ 703B, care duce spre vest la Lunca Corbului și spre est la Suseni. Orașul este și nod feroviar pe calea ferată Pitești-Piatra Olt, pe care este deservit de stațiile Pârvu Roșu, Suseni și Costești, de unde se ramifică o linie care duce la Roșiori Nord.

Istorie

Urme de locuire a teritoriului pe care se găsește azi orașul Costești, județul Argeș, datează încă de dinaintea cuceririi Daciei de către romani, din antichitatea timpurie. Existența unei comunități umane pe teritoriul actual al orașului Costești este atestată, printre altele și prin denarul imperial roman emis de împăratul Domițian, descoperit în anul 1966, pe Dealul Cimitirului din Costești.
Așezarea este atestată documentar inițial în hrisovul emis de cancelaria domnească a voievodului Radu Paisie la 30 iulie 1535, prin care se confirmă lui Șerb și altora proprietatea asupra unor „ocine în Costești”, Șerb „așezând piste ocini pe fiicele sale, Stana și Buna”. Prin secolul XIV, apar câteva mențiuni despre două călătorii ale voievodului Nicolae Alexandru Basarab, fiul lui Basarab I Întemeietorul, de la Curtea de Argeș către Dunăre, în decursul cărora s-au făcut popasuri pentru odihnă și schimbarea cailor „în așezarea Costeștilor”.
Costeștiul de azi obține și își păstrează statutul de târg de câmpie și centru negustoresc până aproape de epoca modernă.
Fără îndoială, 18 aprilie 1930 este cea mai neagră zi din istoria localității. A fost o zi de vineri, Vinerea Mare de dinainte de Paști. În micuța biserică din lemn din satul Costești, preotul și mulțimea de enoriași se pregăteau pentru slujba de Denie. În jurul orei 18 s-a întâmplat tragedia. 116 suflete, majoritatea copii, adică aproape toți copiii satului, au pierit într-un cumplit incendiu care a cuprins și a mistuit, în câteva minute, bisericuța. Între anii 1932 și 1934,  a fost construită o nouă biserică, renovată ulterior în două sau trei rânduri, și care azi este una din mândriile orașului. O altă mândrie a localității este o veche biserică de lemn, ridicată în anul 1686, în zona unde este azi cartierul Zorile.

Biserica din lemn care a ars din temelii în groaznicul incendiu din 18 aprilie 1930

La 1 iunie 1968, prin decret oficial, localitatea Costești a fost declarată oraș de categoria a III-a. Actul de naștere al orașului Costești a fost dat la 8 iunie 1968 de către comitetul executiv al Consiliului Popular Orășenesc. Între 1968 – 1989 s-a modernizat sistemul de deplasare al cetățenilor, ei beneficiind nu numai de calea ferată, dar și de drumul național DN 65A Costești – Roșiori de Vede și drumul județean modernizat Costești – Alexandria.

Stema

Stema orașului Costești
Stema orașului Costești

Stema orașului Costești se compune dintr-un scut triunghiular, cu marginile rotunjite, tăiat:

1 – pe verde, deasupra unor nori de argint, un car alegoric de aur, din ale cărui roți ies flăcări roșii în partea de jos,tras de doi cai de argint, aflați în salt, cu harnașament negru, în care stă în picioare Sfântul Ilie cu aură, purtând păr lung până la umeri, mustață și barbă de argint, veșminte lungi, albastre, încins la mijloc cu un lanț negru, ținând cu mâna dreaptă frâiele cailor, în stânga, îndoită din cot, un bici care are cureaua de aur, triplu ondulată spre stânga și legată de un băț negru poziționat în bandă;

2 – pe albastru, un snop de spice de grâu de aur. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint, cu trei turnuri crenelate.
SEMNIFICAȚIA STEMEI: Sfântul Ilie face trimitere la catedrala cu același hram de pe teritoriul orașului. Carul și caii de foc sunt specifice vieții Sfântului Ilie, fapt relatat și în vechea scriptură a Vechiului Testament. Snopul de spice de grâu arată ocupația principală a locuitorilor orașului, agricultura. Coroana murală, cu trei turnuri crenelate, arată faptul că localitatea Costești are rangul de oraș.

Demografie

Date: Recensăminte sau birourile de statistică – grafică realizată de Wikipedia

Componența etnică a orașului Costești

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Costești se ridică la 10.375 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 10.868 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (94,82%), cu o minoritate de rromi (1,28%). Pentru 3,83% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,72%). Pentru 3,87% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

Educație

Prin Hotărârea Eforiei Școlare din anul 1838, năzuința spre învățătură și lumină a determinat înființarea unui număr mare de unități școlare în Țara Românească. Printre aceste școli a fost și școala Costești – Teleasca care ia ființă în anul 1845. Anul înființării acestei școli este atestat de Anuarul Oficial întocmit de Ministerul Învățământului și Cultelor, Serviciul Ștatelor personale și al Statisticii, la 15 octombrie 1910, în care se găsește și școala Costești. Aceeași dată se găsește și în fondul vorniciei din lăuntru, sâmbria învățătorilor cu nr. 137/1845. Primul învățător a fost Marin Popa David fiul diaconului David sin Popa din comuna Costești. Multă vreme școala din Costești, n-a avut un local propriu, cursurile ținându-se în casele oamenilor sau în sălile primăriilor. Prima școală construită, cu două săli de clasă, datează din anul 1888 având ca învățător pe Adamescu Nicolae. În 1929 se repară vechea școală, ciuruită de gloanțele și schijele războiului din 1916-1918 și se construiește încă o sală de clasă sub îndrumarea învățătorului Ilie Ștefan. Dar prima școală cu adevărat modernă apare abia în anul 1955 unde este numit ca director Ispas Alexandru. În această școală s-a desfășurat învățământul obligatoriu de 7 ani și ulterior de 8 ani. De-a lungul timpului și această școală devine neîncăpătoare mai ales după anul 1957 când a luat ființă Liceul Teoretic Costești, motiv pentru care au existat mai multe demersuri pentru construirea unui nou local. După 1977 numărul elevilor a crescut simțitor ajungându-se la peste 800, aceștia fiind nevoiți să învețe în localul neîncăpător al școlii vechi, în sălile secției de Repasat, iar o bună parte de timp în internatul Școlii Ajutătoare Costești și în corpul al-II-lea al acesteia. Datorită acestor probleme de spațiu școlar, în anul 1993 se aprobă construirea unui nou local de școală generală în orașul Costești. Acesta este dat în folosință la 15 septembrie 1997, panglica fiind tăiată de primarul orașului, prof. Ion Băncescu și directorul școlii, prof. Gheorghe Mincu. Noul local de școală a fost prevăzut cu o curte interioară și o curte exterioară în care este amenajat un teren de sport. Interiorul clădirii cu etaj este bine proporționat: 16 săli de clasă, 4 laboratoare, sală de sport cu toate utilitățile, 11 spații igenico-sanitare bine dotate, cabinet medical, cancelarie pentru profesori, secretariat, cabinete pentru directori, precum și coridoare încăpătoare.

Școala Gimnazială nr.1 Costești

În oraș funcționează învățământul preuniversitar:

Un liceu teoretic cu un număr de 703 elevi și 54 cadre didactice
Un liceu tehnologic cu un număr de 517 elevi și 43 cadre didactice
3 școli gimnaziale și primare cu 1.210 elevi și 115 cadre didactice
5 grădinițe orășenești și sătești cu 370 copii și 18 cadre profesorale educator
O creșă cu program prelungit de îngrijire a celor 130-150 copii, care are 12 cadre pedagogice
Un centru plasament de tip familial și o școală specială pentru minori cu deficiențe.

Cultură

Orașul Costești are o casă de cultură modernă, 3 cămine culturale sătești și două biblioteci din care una orășenească și cealaltă sătească. Din anul 1977 a luat ființă ansamblul folcloric „Mugurelul” care își desfășoară activitatea și în prezent. Frumusețea folclorului costeștean, completată de portul și obiceiurile strămoșești, transmise din generație în generație sunt reprezentate cu mândrie de acești copii și tineri minunați, iar noi ca locuitori ai acestor locuri trebuie să îi prețuim, să îi încurajăm și să fim alături de ei.

Ansamblul Mugurelul Costești

Sănătate

Asistența sanitară în oraș și pentru sudul județului este asigurată în Spitalul Regele Carol I, în care lucrează 38 de medici de diverse specialități cu 108 cadre medii sanitare.

În oraș funcționează 3 dispensare din care unul sătesc, 5 medici și 6 asistente care asigură asistența medicală populației orașului.

Policlinica orașului este deservită de 5 medici, din care 4 medici stomatologi și 5 asistente.

În oraș funcționează 5 farmacii, din care una cu profil de servire pentru sectorul animal

Spitalul orășenesc Regele Carol I Costești

Turism

În orașul Costești atracția turistică o reprezintă:

Biserica de lemn din Costești care a ars în anul 1930 și monumentul ridicat pe locul fostei biserici în memoria celor 116 locuitori care au pierit în flăcări pe 18 aprilie 1930 în Vinerea Mare dinainte de Paști.

Pe locul bisericii arse a fost ridicat un monument în memoria locuitorilor care și-au pierdut viața în urma tragicului eveniment

Noua catedrală bisericească cu hramul “Sf. Prooroc Ilie” construită între anii 1932-1934, sfințită pe 21 iulie 1935 de un Sobor de clerici în frunte cu Patriarhul dr. Miron Cristea și Regele Carol al II-lea al României, renovată ulterior în două sau trei rânduri, și care astăzi este una din mândriile orașului Costești.

Catedrala “Sfântul Prooroc Ilie” – Costești
Soborul de clerici în frunte cu patriarhul Miron Cristea și regele Carol al II-lea la sfințirea bisericii din Costești
Datare: 21 iulie 1935
Localizare: Costești, județul Argeș
Sursa: ANIC
Biserica de lemn “Înălțarea Domnului” Costești din Cartierul Telești construită în jurul anului 1773
Biserica de lemn “Cuvioasa Paraschiva” Costești din Cartierul Zorile, construită în anul 1686

Biserica de lemn “Adormirea Maicii Domnului” Podu Broșteni aflată într-o stare de degradare avansată a fost dusă în cimitirul Mănăstirii Curtea de Argeș, unde a fost restaurată. Inscripția din dosul ușii de intrare amintește numele meșterilor care au ostenit pentru ridicarea acestei bisericuțe, menționând totodată și anul edificării ei – 1788.

Biserica de lemn “Adormirea Maicii Domnului” Costești, sat Podu Broșteni

Muzeul Etnografic Costești ,amplasat în clădirea Casei de Cultură din oraș, este realizat sub forma unei camere tradiționale țărănești. Muzeul cuprinde obiecte de port popular, piese de ceramică, mobilier tradițional, un pat arhaic din paie, război de țesut, diferite piese utilizate la îndeletnicirile casnice, ștergare și covoare țărănești, o culegere folclorică și o colecție numismatică. Mai trebuie menționat și faptul că muzeul de la Costești este singurul muzeu înființat în sudul județului județul Argeș, de aceea reunește tradiții și obiceiuri populare din toată această zonă.

Autor: Vlădescu Cristian-Ion, articol preluat din Costești Argeș Online, Portalul orașului Costești – www.costesti-ag.ro