Orașul Costești

Urme de locuire a teritoriului pe care se găsește azi orașul Costești, județul Argeș, datează încă de dinaintea cuceririi Daciei de către romani, din antichitatea timpurie, așa cum o demonstrează numeroasele descoperiri arheologice, documente istorice și izvoare orale. Unelte din epoca pietrei și a metalelor, precum și monede greco-macedonene, au fost descoperite în această zonă. Existența unei comunități umane pe teritoriul actual al orașului Costești este atestată, printre altele și prin denarul imperial roman emis de împăratul Domițian, descoperit în anul 1966, pe Dealul Cimitirului din Costești; de asemenea, au fost descoperite monede datând din perioada ocupației romane a Daciei.

Un important tezaur conţinând monede din secolele XVIII – XIX, provenind din Imperiul Otoman, Austria, Saxonia şi Bavaria, a fost descoperit pe teritoriul oraşului Costeşti în anii 1986-1988, cu ocazia construirii unor blocuri.

Prima atestare documentară a Costeştiului de Argeş a fost făcută în anul 1452, într-o danie a lui Vladislav, voievodul Ţării Româneşti (este vorba, probabil, de perioada celei de a doua domnii a lui Vladislav al II-lea, respectiv noiembrie 1448 – august 1456). Conform altor surse, citate şi în Planul Urbanistic General al oraşului Costeşti, elaborat în anul 2002, numele Costeşti apare în hrisovul emis de cancelaria domnească a voievodului Radu Paisie la 30 iulie 1535, prin care se confirmă lui Șerb și altora proprietatea asupra unor „ocine în Costești”, Șerb „așezând piste ocini pe fiicele sale, Stana și Buna”. Prin secolul XIV, apar câteva mențiuni despre două călătorii ale voievodului Nicolae Alexandru Basarab, fiul lui Basarab I Întemeietorul, de la Curtea de Argeș către Dunăre, în decursul cărora s-au făcut popasuri pentru odihnă și schimbarea cailor „în așezarea Costeștilor”.

Pe de altă parte, o atestare certă a satului Costeşti este reprezentată de documentul provenind din anul 1552 şi aflat în arhivele municipiului Piteşti. Anul corespunde perioadei primei domnii a lui Mircea Ciobanu (1545-1552). Documentul a fost redactat sub forma unui rezumat al „unei hotărnicii” din care rezultă că localitatea Costeşti era un sat de moşneni (ţărani liberi), restrâns sub aspect demografic, ca mai toate satele din Câmpia Română, conducerea fiind asigurată de obştea sătească. Satul avea un preot, iar locuitorii practicau agricultura. Faptul că era vorba de un sat de moşneni, explică parţial de ce apare menţionat atât de rar în documentele epocii.

Atestări documentare există pentru toate localităţile care fac parte din actualul teritoriu administrativ al oraşului Costeşti. Astfel, satul Băseni a fost atestat documentar într-un „zapis” al unui călugăr, document redactat în anul 1687. Satul Broşteni apare prima dată sub numele de Floreni, într-un document emis de Neagoe Basarab în anul 1520; sub numele de Broşteni este menţionat în anul 1678, într-un zapis conţinând şi numele unui număr de 14 localnici (deci un document cu valoare onomastică pentru vremea respectivă). Satul Lăceni apare menţionat într-un zapis redactat în anul 1800, dar care face referire la evenimente petrecute în această localitate încă din anul 1775. Satul Pârvu Roşu este menţionat pentru prima dată sub numele de Mărăcineni în anul 1810. În „Indicele comunelor orăşiane şi rurale din Muntenia”, publicat în anul 1861 la imprimeria statului, apare la judeţul Argeş, poziţia 154 satul Pârvu Roşu, compus din cătunele Pârvu Roşu şi Mărăcineni. Acelaşi „Indice ” menţionează şi existenţa satului Smei. Satul Podu Broşteni apare pentru prima data într-un act al domnitorului Radu de la Afumaţi din anul 1525, sub denumirea de Bălteani, dar cu indicarea localizării lângă podul Broşteni. Satul Stârci este menţionat, sub denumirea de Stârcu, într-o scrisoare din anul 1680 a domnitorului Şerban Voievod. Satul Teleasca este atestat pentru prima data în anul 1800 într-o scrisoare, probabil a unui călugăr, către mitropolitul Ţării Româneşti. În sfârşit, satul Teleşti apare pentru prima oară în câteva documente din anul 1724, deşi existenţa lui este mai veche.

Satele ce compun astăzi oraşul Costeşti figurează în câteva hărţi datând de la sfârşitul evului mediu. Este vorba de „Mappa specialis Walachie”, tipărită la Sibiu în anul 1788 de F. Jos. Ruhedorff şi de harta colonelului austriac Specht tipărită la Viena în 1790-1791.

O perioadă de dezvoltare a satelor din componenţa actuală a Costeştiului o reprezintă cea a anilor 1862-1866, în timpul reformelor domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Prezenţa în Costeşti, încă din secolul al IX-lea, a unor instituţii precum Judecătoria (Judecătoria Ocolului Cotmeana, cu sediul în Costeşti), Jandarmeria, Serviciul veterinar, Gara (înfiinţată în 1869), Ocolul silvic, Staţia de poştă (înfiinţată în 1833), demonstrează evoluţia economico-socială a localităţii. La începutul secolului XX sunt consemnate şi primele şase instituţii bancare (bănci populare), precum şi primele instituţii culturale (trei cămine culturale).

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Costești era o comună rurală, reședința plășilor Gălășești și Cotmeana ale județului Argeș, având o populație de 715 locuitori în satele Costești și Teleasca. În comună funcționau o biserică, o școală primară rurală, o moară cu aburi și un birou de telegraf și poștă.La acea dată, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționau, în plasa Cotmeana a aceluiași județ, și comunele Băseni-Stârci, Broșteni, Podu Broșteni și Telești. Comuna Broșteni, alcătuită din satele Broșteni, Lăceni și Pârvu Roșu, avea 900 de locuitori, trei biserici și două școli primare rurale. Din comuna Băseni-Stârci făceau parte satele Băseni, Stârcii de Jos și Stârcii de Sus, având în total 1030 de locuitori; existau în această comună două biserici și o școală primară rurală. Comuna Podu Broșteni era formată din satele Podu Broșteni și Zmei, cu 456 de locuitori; funcționau și aici două biserici, câte una în fiecare sat. Comuna Telești, cu două biserici și o școală avea 607 locuitori în satele Datcu, Târlești și Telești.

Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Teleorman a aceluiași județ, precum și desființarea comunelor Telești și Podu Broșteni, ale căror sate trecuseră la comunele Costești, respectiv Broșteni. Astfel, comuna Costești era reședința plășii și avea 2251 de locuitori în satele Costești, Dutcu, Târlești, Teleasca și Telești; comuna Broșteni avea 3067 de locuitori în satele Broșteni, Lăceni, Pârvu Roșu, Podu Broșteni și Smei.[11] Comuna Băseni-Stârci se numea acum Băseni și avea aceeași alcătuire, și o populație de 1724 de locuitori.

Localitatea Costeşti a devenit cunoscută şi în urma unui eveniment tragic, petrecut în Vinerea Mare din 1930, pe 18 aprilie, a avut loc un incendiu în biserica din lemn din satul Costești, în care au murit 116 oameni, majoritatea copii. Între anii 1932 și 1934, a fost construită o nouă catedrală, situată la 2 km de locul tragediei, renovată ulterior în două sau trei rânduri.

În 1931, comuna Băseni a fost desființată și ea, iar satele ei au fost incluse în comuna Costești. În 1950, comuna Costești a fost transferată raionului Costești din regiunea Argeș. Satul Băseni a căpătat în 1964 denumirea de Zorile. În 1968, comunele au revenit la județul Argeș, reînființat; comuna Costești a fost declarată oraș, formând o unică localitate urbană din fostele sate Costești, Telești, Datcu, Târlești și Zorile, celelalte așezări devenind sate componente ale orașului.

Monumente istorice

În orașul Costești se află două monumente istorice de arhitectură de interes național: biserica de lemn „Înălțarea Domnului” Telești (1773) și biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” Zorile (1807).

În rest, alte nouă obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Argeș ca monumente de interes local, toate clasificate ca monumente istorice de arhitectură: biserica „Duminica Tuturor Sfinților” (1788) din Broșteni, biserica memorial „Sf. Nicolae” (1933), fosta judecătorie (1890), fosta primărie Costești (începutul secolului al XX-lea), catedrala  „Sfântul Prooroc Ilie” (1933), protoieria, azi casă parohială (1933), casa Bădescu (sec. XIX), casa Nicolau (începutul secolului al XX-lea) și casa Echinescu (sfârșitul secolului al XIX-lea).

Catedrala „Sfântul Prooroc Ilie” – Costești
Catedrala „Sfântul Prooroc Ilie” – Costești

Biserica de lemn „Înălțarea Domnului”  Telești (1773)

Biserica de lemn din Telești, se află în cartierul Telești (fostă localitate de sine stătătoare) al orașului Costești, județul Argeș. Poartă hramul „Înălțarea Domnului”. Prin trăsăturile ei caracteristice se poate data la cumpăna secolelor 17 și 18, anul 1688, zgâriat în timpuri moderne peste intrare, putând fi preluat din izvoare mai vechi azi pierdute. Se distinge prin structura de bună calitate, bine păstrată, cu plan arhaic și atipic, un număr foarte redus de ferestre, cu deschideri originale, elemente decorative de interes la consolele de sub boltă, inscripții cu datări și iconostas pictat. Se află înconjurată de vechiul cimitir, amplasată în lunca din partea de jos a comunității. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice,

Biserica de lemn „Înălțarea Domnului” Costești, cartier Telești (1773)

Construcția constă dintr-o bute din bârne fățuite, încheiate în cheotori netede bisericești, și este protejată de un acoperiș în patru ape. De la vest la est se trece dintr-o încăpere într-alta, începând cu pridvorul, tinda (pronaosul), continuând cu biserica (naosul) și încheind cu altarul, mai îngust și dreptunghiular. Din planimentria și structura bisericii se pot desprinde câteva aspecte de vechime și de adaptări locale. În fața intrării lipsește pridvorul, element mai târziu în arhitectura sacrală de lemn din zonă. Naosul are o structură caracteristică, pătrată, încheiată însă în cheotori la cele patru colțuri, un element de arhaism. Tinda este adausă naosului, prin lemne de legătură verticale, pe latura de nord și sud. Nu se poate distinge, dar nici exclude, o etapă de construcție ulterioară la tindă. La structura naosului și altarului se observă două ajustări planimetrice cu scopul de a crea un proscomidiar separat de absida altarului prin prelungirea peretelui de nord al naosului în dreptul altarului și plasarea altarului spre sud, asimetric față de axul bisericii. Lăcașul și-a păstrat două din cele trei ferestre originale, pe latura de nord și în axul altarului. Acestea sunt tăiate dintr-o bârnă, așezată vertical. Întreaga construcție de lemn stă pe un fundament zidit.

Interiorul naosului, spre iconostas. Foto: aprilie 2011
Pisania renovării acoperişului în anul erei bizantine 7281. Foto: aprilie 2011
Crucea de piatră a bisericii

Construcția are un aspect sobru, strict legat de funcțional, cu puține elemente decorative. De remarcat consolele cu binecunoscutele capete de cai de sub nașterea boltei, în interiorul naosului. Bolta naosului, cerimea, este întărită de un arc dublou simplu. În tăietura golului ferestrelor sunt zgâriate scurte striuri decorative.

Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” Zorile (1807)

Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” Zorile, se află în imediata apropiere a râului Teleorman în cartierul Zorile (vechea comună Băseni). Numele vechi al așezării  BĂSENI, provine de la întemeietorul acesteia,un oier, Băseanu, originar din Corbii Muscelului.

Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” Costești din Cartierul Zorile 

Localitatea avea, în anul 1810, 48 de case și 203 poporeni, find servita de doi preoți: Toma sin d. Ion și Vasile sin popa Amzăr, de doi dascăli: Costandin sin popa Călin și Staico sin popa Dinu, de un paracliser.  Biserica de lemn din Zorile se individualizează prin forma dreptunghiulara cu absida decroșată asimetric, prezentând, pe latura nordică, un spațiu suplimentar pentru proscomidie, iar absida poligonală având patru laturi și muchia pe axul construcției. Biserica a fost înălțată pe un soclu masiv realizat din cărămizi cu dimensiunile de 26x13x5 cm, care, prin dispunere alternantă (pe lungime sau în unghi, spre exterior) oferă remarcabile efecte decorative. Procedeul tehnic utilizat constă din suprapunerea a șapte rânduri de cărămidă fixate pe lungime, peste care sunt dispuse alte doua rânduri, căramizile având un colț spre exterior, deasupra acestora, se inalță alte patru de cărămizi ordonate linear, apoi, un rând de cărămizi pe colț. La limita superioară, soclul prezintă un plan înclinat realizat din cărămizi alăturate așezate oblic pe pereți. Sub raportul înălțimii, soclul amplu dezvoltat (circa 1,20 m) conferă construcției o notă individuală în raport cu bisericile de lemn zonale. Pe soclu, se inalță cununi de bârne orizontale încheiate la extremitățile pereților, în „coadă de rândunică”, iar, la mijlocul acestora, în montanți verticali fixați în „talpă” și în „cosoroabe” pe care se sprijină rama acoperișului. În pereți, sunt practicate, prin decupaj în bîrne, deschideri pentru iluminat (cu dimensiunile de 26×35 cm) prevăzute cu drugi de metal. Piesele componente ale șarpantei acoperișului în patru ape sunt asamblate prin intermediul cuielor din lemn de stejar.

Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” Costești din Cartierul Zorile

Lănteții au perforații circulare indicând existența anterioară a unui inveliș din șindrilă lungă de stejar. Învelișul actual este făcut din șiță de brad, fapt care a impus, datorită dimensiunilor reduse ale șiței, „îndesirea” lănteților șarpantei. La capetele coamei acoperișului, se află crucile originare din fier formate din două bare paralele, placate central și la extremități; crucile sunt fixate printr-un Ianț, în cârlige”. Pridvorul deschis, fără pălimar, se sprijină pe patru stâlpi masivi de secțiune rectangulara, marcați de linii paralele incizate cu scoaba la limitele muchiilor. „Fruntariul” are capetele rotunjite și teșituri pronunțate în spatțiul dintre stâlpi, reliefându-se, astfel, printr-un fals capitel, fiecare stâlp al pridvorului. Ușa de la intrarea în pronaos a fost dublată cu scânduri înguste de brad dispuse_paralel pe înălțimea acesteia fixate în cuie de fier țigănești. Între pronaos și naos, s-a construit un perete plin din bârne de stejar, străpuns de o deschidere marcată printr-o arcadă, stâlpii laterali ai intrării fiind placați cu scânduri de brad. Naosul se desparte de altar printr-un iconostas a cărui structură de rezistență este formată din stâlpi subțiri de stejar cu secțiune pătrată evazați, în partea superioară, la locul de fixare în grinda transversală („fruntariul altarului„); în partea inferioară, sunt prinși în „talpa” altarului, pe care se înalță, în afara spațiilor destinate ușilor împărătești și diaconești, un zid plin, tencuit, de cărămidă.

Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” Costești din Cartierul Zorile

Între o scandură masivă din stejar (dimensiuni: 374x28x6 cm), pe care sunt reprezentați, în medalion circular, într-o pictură de factură populară, 13 evangheliști și apostoli, și „fruntariul” altarului, au fost fixate icoane detașabile, dintre care nu s-a mai păstrat în condiții satisfăcătoare de conservare decât cea imaginând „Schimbarea la față a lui Hristos„. Sub aspectul elevației, biserica prezintă un tavan drept la pridvor și altar și o bolta semicilindrica longitudinală la naos și pronaos, realizată din scânduri de brad, susținuta de arce-dublou ale căror capete se sprijină pe grinzi de stejar transversale. Mobilierul existent se reduce la masa altarului și câteva strane incomplete. Masa este formată dintr-un blat masiv de stejar de formă rectangulară (78×82 cm) cu grosimea de 8 cm, prins în „cepi” de lemn pe un picior tronconic prevăzut spre baza mică cu un inel monobloc canelat pe circumferință. Stranele au spătarul marcat de decupaje în acoladă și borduri subliniate printr-un ornament simplu din puncte ștanțate. În pridvor, pe peretele exterior al pronaosului, încadrând ușa de intrare, sunt fixate în cuie de stejar trei cruci de lemn, suplinind, prin ampla lor ornamentație geometrică, lipsa decorației pridvorului. Realizate dintr-un blat cu decupeuri marcând capitelul și brațele transversale, crucile conțin referiri la clericii Bisericii de lemn „Cuvioasa Paraschiva”, din Băseni înainte de edificarea locașului de cult actual. Astfel, pe crucea fixată spre latura sudică a pridvorului, este incizat textul: ,A(i)ce să hod(i)c(ne)ște robu lu D(u)mnez(e)u, go(ospo)d Căl(i)nu ere(i); 7316″.

Întrucât inscripția incizată prezintă unele inadvertențe de grafie, relevând transcrierea incorecta de către crucer a textului dat, este foarte probabil ca această cruce de pomenire datând din 1808-1809 sa fi fost a preotului Călin menționat în Catagrafia din anul 1810, în care, printre slujitorii Bisericii de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Băseni, se consemna numele unui ,,d. Costandin sin popa Călin, 30 ani, hirotonisit la 1804 dec. 1″. Alăturată acesteia, o altă cruce de pomenire din 1807-1808 prezintă incizat textul următor: ,A(i)ci să să hodicnește robu lu D(u)mneze(u), g(ospo)d(in) Radu er(eu); 7316″.

Sursa documentară menționată atestă, în Băseni, un preot, Radu, în referirea la: „dascălu Bâlea sin popa Radu, 18 ani, învață psaltirea, holtei”.

Crucea dinspre latura nordică a pridvorului, imitând morfologic vestitele pristolnice din zonă, conține textul: ,Aci să hodicnește robi(i) lui D(u)mn(e)zeu ere(i) Radu, ere(i)ța Mara, Pană, Stana, eremonaho Athanasie, ere(i)ța Rada; l(ea)t 7314″.

O altă inscripție este incizată pe blatul stranei dascălului fixate în peretele sudic al naosului, la limitele altarului: „loanu lo(gofat) Saftu, 1809″.

Însemnarea de pe o icoană reprezentând pe „Maica Domnului cu Pruncul” realizată în maniera naivă: „Stan ereu, Floarea ereița, loanu jugrav, loanu, loana, Ilinc(a), Dumi(tra)șcu; 1822″ poate fi corelată cu datele consemnate în catagrafie privind pe Stan paracliserul, care avea, în 1810, vârsta de 23 de ani și era „învățat” . Corelarea datelor menționate facilitează stabilirea perioadei de construcție a bisericii: primul deceniu al secolului al XIX-lea.

O renovare este atestată documentar în anul 1868.

 

Stema

 

Stema orașului Costești

Stema orașului Costești se compune dintr-un scut triunghiular, cu marginile rotunjite, tǎiat: pe verde, deasupra unor nori de argint, un car alegoric de aur, din ale cărui roți ies flăcări roșii în partea de jos,tras de doi cai de argint, aflați în salt, cu harnașament negru, în care stă în picioare Sfântul Ilie cu aură, purtând păr lung până la umeri, mustață și barbă de argint, veșminte lungi, albastre, încins la mijloc cu un lanț negru, ținând cu mâna dreaptă frâiele cailor, în stânga, îndoită din cot, un bici care are cureaua de aur, triplu ondulată spre stânga și legată de un băț negru poziționat în bandă;
pe albastru, un snop de spice de grâu de aur. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint, cu trei turnuri crenelate.
SEMNIFICAȚIA STEMEI: Sfântul Ilie face trimitere la catedrala cu același hram de pe teritoriul orașului. Carul și caii de foc sunt specifice vieții Sfântului Ilie, fapt relatat și în vechea scriptură a Vechiului Testament. Snopul de spice de grâu arată ocupația principală a locuitorilor orașului, agricultura. Coroana murală, cu trei turnuri crenelate, arată faptul că localitatea Costești are rangul de oraș.

5 Demografie[modificare | modificare sursă]

Circle frame.svg
Componența etnică a orașului Costești

Români (94,82%)

Romi (1,28%)

Necunoscut (3,82%)

Altă etnie (0,06%)

Circle frame.svg
Componența confesională a orașului Costești

Ortodocși (94,71%)

Necunoscută (3,87%)

Altă religie (1,4%)

Costești – evoluția demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică – grafică realizată de Wikipedia

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Costești se ridică la 10.375 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 10.868 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (94,82%), cu o minoritate de romi (1,28%). Pentru 3,83% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,72%). Pentru 3,87% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[18]

6 Politică și administrație[modificare | modificare sursă]
Orașul Costești este administrat de un primar și un consiliu local compus din 17 consilieri. Primarul, Ion Baicea[*], de la Partidul Național Liberal, a fost ales în 2008. Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[19]

Partid Consilieri Componența Consiliului
Partidul Național Liberal 9
Partidul Social Democrat 5
Partidul Alianța Liberalilor și Democraților 2
Partidul pentru Argeș și Muscel 1
La Costești funcționează Judecătoria Costești, cu jurisdicție asupra orașului și asupra a 20 de comune din sudul județului Argeș. Ea este subordonată Tribunalului Pitești, la rândul său subordonat Curții de Apel Pitești.[20][21]

7 Educație[modificare | modificare sursă]
Prin Hotărârea Eforiei Școlare din anul 1838, năzuința spre învățătură și lumină a determinat înființarea unui număr mare de unități școlare în Țara Românească. Printre aceste școli a fost și școala Costești – Teleasca care ia ființă în anul 1845. Anul înființării acestei școli este atestat de Anuarul Oficial întocmit de Ministerul Învățământului și Cultelor, Serviciul Ștatelor personale și al Statisticii, la 15 octombrie 1910, în care se găsește și școala Costești. Aceeași dată se găsește și în fondul vorniciei din lăuntru, sâmbria învățătorilor cu nr. 137/1845. Primul învățător a fost Marin Popa David fiul diaconului David sin Popa din comuna Costești. Multă vreme școala din Costești, n-a avut un local propriu, cursurile ținându-se în casele oamenilor sau în sălile primăriilor. Prima școală construită, cu două săli de clasă, datează din anul 1888 având ca învățător pe Adamescu Nicolae. În 1929 se repară vechea școală, ciuruită de gloanțele și schijele războiului din 1916-1918 și se construiește încă o sală de clasă sub îndrumarea învățătorului Ilie Ștefan. Dar prima școală cu adevărat modernă apare abia în anul 1955 unde este numit ca director Ispas Alexandru. În această școală s-a desfășurat învățământul obligatoriu de 7 ani și ulterior de 8 ani. De-a lungul timpului și această școală devine neîncăpătoare mai ales după anul 1957 când a luat ființă Liceul Teoretic Costești, motiv pentru care au existat mai multe demersuri pentru construirea unui nou local. După 1977 numărul elevilor a crescut simțitor ajungându-se la peste 800, aceștia fiind nevoiți să învețe în localul neîncăpător al școlii vechi, în sălile secției de Repasat, iar o bună parte de timp în internatul Școlii Ajutătoare Costești și în corpul al-II-lea al acesteia. Datorită acestor probleme de spațiu școlar, în anul 1993 se aprobă construirea unui nou local de școală generală în orașul Costești. Acesta este dat în folosință la 15 septembrie 1997, panglica fiind tăiată de primarul orașului, prof. Ion Băncescu și directorul școlii, prof. Gheorghe Mincu. Noul local de școală a fost prevăzut cu o curte interioară și o curte exterioară în care este amenajat un teren de sport. Interiorul clădirii cu etaj este bine proporționat: 16 săli de clasă, 4 laboratoare, sală de sport cu toate utilitățile, 11 spații igenico-sanitare bine dotate, cabinet medical, cancelarie pentru profesori, secretariat, cabinete pentru directori, precum și coridoare încăpătoare.

În oraș funcționează învățământul preuniversitar:

Un liceu teoretic cu un număr de 703 elevi și 54 cadre didactice
Un liceu tehnologic cu un număr de 517 elevi și 43 cadre didactice
3 școli generale și primare cu 1.210 elevi și 115 cadre didactice
5 grădinițe orășenești și sătești cu 370 copii și 18 cadre profesorale educator
O creșă cu program prelungit de îngrijire a celor 130-150 copii, care are 12 cadre pedagogice
Un centru plasament de tip familial și o școală specială pentru minori cu deficiențe.
8 Cultură[modificare | modificare sursă]
Orașul Costești are o casă de cultură modernă, 3 cămine culturale sătești și două biblioteci din care una orășenească și cealaltă sătească. Din anul 1977 a luat ființă ansamblul folcloric „Mugurelul” care își desfășoară activitatea și în prezent.

9 Sănătate[modificare | modificare sursă]
Asistența sanitară în oraș și pentru sudul județului este asigurată în Spitalul Regele Carol I, în care lucrează 38 de medici de diverse specialități cu 108 cadre medii sanitare.

În oraș funcționează 3 dispensare din care unul sătesc, 5 medici și 6 asistente care asigură asistența medicală populației orașului.

Policlinica orașului este deservită de 5 medici, din care 4 medici stomatologi și 5 asistente.

În oraș funcționează 4 farmacii, din care una cu profil de servire pentru sectorul animal.

10 Turism[modificare | modificare sursă]
În orașul Costești atracția turistică o reprezintă:

Biserica de lemn din Costești care a ars în anul 1930 și monumentul ridicat pe locul fostei biserici în memoria celor 116 locuitori care au pierit în flăcări pe 18 aprilie 1930 în Vinerea Mare dinainte de Paști.
Noua catedrală bisericească cu hramul „Sf. Prooroc Ilie” construită între anii 1932-1934, sfințită pe 21 iulie 1935 de un Sobor de clerici în frunte cu Patriarhul dr. Miron Cristea și Regele Carol al II-lea al României .
Biserica de lemn „Înălțarea Domnului” Costești-Telești din Cartierul Telești construită în jurul anului 1773.
Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” Costești-Zorile din Cartierul Zorile construită în anul 1686.
Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” Podu Broșteni aflată într-o stare de degradare avansată a fost dusă în cimitirul Mănăstirii Curtea de Argeș, unde a fost restaurată. Inscripția din dosul ușii de intrare amintește numele meșterilor care au ostenit pentru ridicarea acestei bisericuțe, menționând totodată și anul edificării ei – 1788.
Muzeul Etnografic Costești ,amplasat în clădirea Casei de Cultură din oraș, este realizat sub forma unei camere tradiționale țărănești. Muzeul cuprinde obiecte de port popular, piese de ceramică, mobilier tradițional, un pat arhaic din paie, război de țesut, diferite piese utilizate la îndeletnicirile casnice, ștergare și covoare țărănești, o culegere folclorică și o colecție numismatică. Mai trebuie menționat și faptul că muzeul de la Costești este singurul muzeu înființat în sudul județului județul Argeș, de aceea reunește tradiții și obiceiuri populare din toată această zonă.