22 iunie 2024

Sergentul Gheorghe Stan

Sergentul Gheorghe Stan, din Costești, satul Lăceni,eroul de la Grivița participant la capturarea steagului otoman

În paginile îngălbenite ale istoriei României, se conturează o poveste de curaj, devotament și sacrificiu – povestea Sergentului Gheorghe Stan, un erou a cărui faptă de arme a rămas înscrise în analele celei de-a treia bătălii de la Plevna din 30 august 1877.

Gravură publicată în ziarul „Resboiul” din 18 septembrie 1877, sergentul Gheorghe Stan (stânga), soldatul Ion Grigore (mijloc) și caporalul Nica Vasile (dreapta)

Imagine : Ziarul „Resboiul”  http://www.resboiu.ro/resboiu-timpul-resboiului-de-independenta/

Bătălia a fost un epicentru al luptelor dintre trupele române și ruse și cele turcești din reduta Grivița 1. Sub presiunea celor patru asalturi ale forțelor aliate, trupele turcești au fost nevoite să execute o manevră de retragere. În mijlocul acestui haos și al onoarei de a lupta pentru țară, s-a distins Sergentul Gheorghe Stan, alături de alți doi eroi, Grigore Ion și Nica Vasile.

Iată cum a fost descris actul de eroism al ostașilor: „O parte din turci s-au predat, o parte au scăpat fugind spre Plevnița cu mai marele redutei, colonelul Sevfet, dar au spus-o și mai târziu că nu de frica morții au ieșit la larg, dar ca să nu își piardă degeaba viețile, căci degeaba și le au pierdut cei rămași, rânduiți de Sevfet să se lupte până la moarte. Steagul turcesc trebuia să fie dus de asemenea la Plevnița, cei însărcinați cu paza lui l-au scos însă devreme, înainte ca gura redutei sa fie ocupată de vânători. Și atunci stegarul turc care-l purta, se tot trudea prin mulțime cu el, ferindu-se de ruși care îi închideau calea, el se întoarse cu fața spre români. Steagul redutei era înfășurat pe dupa o prajina ca să nu fie vazut și recunoscut de nimeni. Dar tot fugind stegarul turc se împiedică și căzu jos și în acest timp steagul se desfacu. Soldatul Grigore Ion văzând pe turc căzut jos cu steagul redutei, o luă la fugă spre el și când fu aproape ochi si trase un glonț. Turcul, un bărbat puternic de vreo 40 de ani nu fu atins, el se sculă de jos înfipse puternic mâna în gatul vânătorului și îl trânti în noroi. Dar când se pregătea să tragă cu pistolul, Grigore Ion, scund cum era se sculă repede de jos și îi înfipse baioneta în piept. Turcul cu cât simțea că se sfârșește cu atât mai tare strângea steagul în brațe, asupra lui, Grigore Ioan se aruncară alți doi turci pentru a recucerii drapelul, dar din fericire sergentul Gheorghe Stan și caporalul Nica Vasile, amândoi din batalionul al II lea de Vânători, îi sar în ajutor soldatului român. Ei îi culca la pământ pe turci iar steagul este cucerit de Grigore Ion, rezervist – “glotaș” cum i se spunea, din comuna Mălaești, cătunul Dumbrăvești, Prahova . Soldatul Grigore Ion, pe lângă drapel se alesese cu pălaria de vânător străpunsă de trei gloante și cu pomponul rupt în două de al 4 lea glonț. Referindu-se la fapta de arme a acestor ostași, ziarul „Dorobanțul” din 15 noiembrie 1877 relata: „Când lupta atinsese apogeul, soldatul Ion Grigore din al doilea Batalion de Vânători, pentru gloria țării sale, cucerește cu cel mai mare curaj, drapelul inamicului. Ajutat de caporalul Vasile Nica și sergentul Gheorghe Stan, ei au dat morții pe cei trei vrăjmași care apărau drapelul și puteau să-l închine țării”.

După două zile, la 1 septembrie 1877, maiorul Candiano, însoțit de Grigore Ion, Gheorghe Stan și Vasile Nica, au adus drapelul capturat la Poradim unde se afla cartierul general al Armatei Române și l-au prezentat regelui Carol I al României care i-a decorat cu „Virtutea Militară”. La 2 septembrie, cei patru prezintă steagul Împăratului Alexandru al II-lea al Rusiei care, la rândul lui, îi decorează pentru fapta de vitejie cu Crucea Sfântului Gheorghe. La 7 septembrie 1877, în cadrul unei parade militare, maiorul Candiano-Popescu și cei trei ostași, Grigore Ion , Gheorghe Stan și Vasile Nica, prezintă drapelul turcesc reginei Elisabeta și populației entuziaste a Capitalei.

Steagul turcesc capturat la Grivița
Inscripția de pe steagul turcesc capturat la Grivița
Descrierea steagului turcesc capturat la Grivița

IN MEMORIAM 

În memoria acestor fapte de vitejie, orașul Costești a dezvelit la 21 ianuarie 2014, un bust statuar al sergentului Gheorghe Stan, în uniforma Batalionului II Vânători. Acest monument nu este doar o simplă amintire, ci și un altar al recunoștinței adusă unui fiu al locului, care și-a adus contribuția la istoria națională și a rămas un exemplu viu de devotament și loialitate față de tradiția și identitatea sa locală. Fiu al orașului Costești, Sergentul Gheorghe Stan, rămâne veșnic un far al înălțimilor de acasă și al curajului neșovăielnic al celor care își apără cu trup și suflet locurile natale.

Bust Statuar Sergentul Gheorghe Stan
Bust Statuar Sergentul Gheorghe Stan

_________________________________________________________________________

1891 – Costesti – Sergentul George Stan unul dintre eroii de la Grivita se stinge iar ziarul Universul ii pune portretul pe prima pagina.
Moartea unuia din eroii de la Grivița
Unul din cei trei bravi cari au însoțit pe Grigore Ioan în lupta de la Grivița, când s’a luat drapelul de la inamici, anume Stan George, fost în timpul campanii în batalionul al 2-lea de vânători, a încetat din viață și la 5 curent s’a înmormântat în comuna Costeștî. Prin inițiativa căpitanului din localitate i s-a făcut o frumoasă paradă. El, în urma lui, a lăsat o soție cu patru copii mici. Acest brav sergent, la compania din Costeștî, a fost mai multă vreme sergent major.
Orice român va vărsa o lacrimă aflând de moartea eroului Stan George.
Noi, de vom putea să ne procurăm fotografia lui, o vom reproduce in „Universul“.
Ilustrația nosträ
Am anunțat moartea unuia dintre ce trei bravi, cari în lupta de la Grivița, au luat un drapel de la inimici. Sergentul Stan Gheorghe, acesta e numele lui, făcea parte din batalionul 2 de vânători, care lu ilustrat atât de mult. El muri și la 5 carent fu înmormântat in comuna Costești. A lăsat in urma sa o soție și patru copii.
Iată cum povesti vânătorul Gheorghe Ion acest act eroic :
„Ne aflam înainte, gloanțele cădeau cu grindina; turcii erau la 300 de pași dar se retrăgeau. Eă eram înaintea celor alți și voiam să omor un turc cu baioneta. D’o dată văzui un zăplan ca la 100 de metri dând fuga cu stindardul în mâni. N ochesc și cade. Mă reped la el și sosesc tocmai când isbutise să’și apuce revolverul. Și înfig baioneta în pept și pun mâna pe drapel.
„Turcul murise însă mâna îi era încleștată pe drapel. Mă siliam să i-l smulg când văzui alți doi turci repezindu-se asupra mea. Mă pusei în apărare înțelegând în ce grea posiție mă aflam. Din fericire, sergentul Stan Gheorghe și caporalul meu văzură primejdia și’mî veuiră în ajutor. Eu am omorît un turc și ei pe cellalt și astfel am luat drapelul“.
Publicăm pe pag. 1 portretul eroicului sergent, ca omagiu pentru memoria lui.