By Cristian Vlădescu Jocul Călușului de Rusalii, o tradiție în Costești
Pe ei nu îi îndeamnă nimeni să poarte costumul tradițional românesc, însă, de câteva ori pe an îmbracă cu mândrie costumul de călușar şi le aduc oamenilor, potrivit tradiției, belșug, sănătate și veselie. Călușul se joacă la Costești în fiecare an, în ziua de Rusalii, dar și în a doua zi, acolo unde tinerii și bătrânii merg din poartă în poartă.
Dansatorii au credința că obiceiul alungă spiritele rele și chiar vindecă anumite boli. Pentru binefacerea lor, gazdele le dau dansatorilor apă, usturoi și bani, pentru că dansul este aducător de ploaie, de bogăție în hambare, alungă relele, duhul-boală și Ielele. Călușarii sunt așteptați cu porțile deschise şi cu găleţi de apă în mijlocul curţii, în jurul cărora joacă. Semănând cu personaje din obiceiurile altor popoare (arlechin, bufon, nebun), Mutu’ este costumat cu haine vechi, rupte și peticite, poartă pălărie (sau căciulă) şi mască, iar la brâu se încinge cu o legătură din sfoară, de care atârnă usturoiul şi pelinul, plante protectoare (prin calităţile lor apotropaice); în mână ţine fie sabia (adesea vopsită în roşu), fie biciul (cu care atinge pe actanţii care participă la eveniment: căluşari, gazde, vecini).Mutu’ poartă adesea haine de femeie şi face „gesturi prosteşti“, de aici venindu-i şi numele de „proasta din Căluş“. Tot la brâu poartă Ciocul Călușului, un lemn cioplit care simbolizează falusul. Astăzi cetele de călușari se văd însă mult mai rar prin localitățile din sudul țării, iar în orașul nostru tradiția încă se mai păstrează.
Author: Cristian Vlădescu
Costești Argeș Online a luat naștere în urmă cu ceva vreme, în anul 2008 mai exact, devenind o adevărată arhivă digitală cu imagini și informații valoroase din istoria orașului Costești. Tot în această perioadă mi-am dat seama că orașul are ceva unic, parcursul pe care l-a avut în istorie și modul în care a rezistat diferitelor evenimente nefericite care și-au lăsat mai mult sau mai puțin amprenta, precum și pasiunea mea pentru istorie m-au îndemnat să „descopăr” cu adevărat Costeștiul.