By Cristian Vlădescu Costești, 21 aprilie 2025 — 95 de ani de la Vinerea Mare, care a oprit timpul.
Comunitatea din Costești s-a reunit luni după Paști, sub semnul tăcerii și al rugăciunii, pentru a comemora tragicul incendiu din 1930 care a mistuit biserica de lemn și a curmat viețile a 116 credincioși. Pe locul fostului altar, monumentul de piatră veghează, iar clopotul continuă să vestească slujbele din noua biserică.
Slujba de pomenire a fost oficiată de un sobor de preoți condus de preotul paroh Ene Gheorghe, alături de preotul Gherghina Cristian de la parohia Costeștii Noi, preotul Tănase Laurențiu de la Parohia Podu Broșteni și preotul Ionete Bogdan de la Parohia Rotulești, Bradu de Jos. În cadrul slujbei, s-au înălțat rugăciuni pentru sufletele celor mistuiți de flăcări, iar numele lor au fost rostite într-o emoționantă veșnică pomenire. Preotul paroh Ene Gheorghe a subliniat importanța acestei zile, o „prioritate de grad zero”, un moment în care comunitatea se reconectează cu trecutul și cu jertfa celor 116 mucenici. El a evocat amintirea bisericii de lemn, „în care au încăput atâtea suflete și trupuri,” un lăcaș de credință ce a marcat istoria Costeștiului.
Răspunsurile liturgice la strană în aceste zile au fost date de copiii grupului „DIVIN ART” , condus de domnul profesor Ene Marian Andrei.
În cadrul slujbei de ieri, oficiată pe locul unde a ars biserica, s-au înălțat rugăciuni pentru sufletele celor plecați, iar un moment emoționant a fost interpretarea „Baladei Bisericii Arse de la Costești” de către elevii Clubului Copiilor Costești. Cu glasuri tremurate, au reînviat amintirea unei seri de Vinerea Mare care a frânt inimi și a înălțat sfinți.
În cuvântul său, preotul paroh Ene Gheorghe a subliniat dimensiunea duhovnicească a acestei zile și legătura vie dintre cei plecați și cei rămași:
„Unde inima omului este curată și în ea încape harul lui Dumnezeu. Minunile lui Dumnezeu sunt mari și diversificate. (…) Astăzi este minunea de la Dumnezeu care se săvârșește aici cu noi. Pentru că timpul a fost pentru noi. Ca lumina soarelui.”
„Dumneavoastră toți ați fost chemați aici de Dumnezeu. De Sfinții Mucenici ai noștri, 116. Cei care pe 18 aprilie 1930 au fost mistuiți de flăcări aici, în acest loc. Și aceasta este o minune că Dumnezeu ne-a îngăduit să împlinim 95 de ani, de când ei sunt rugători în cer pentru noi.”
„Peste toate, prioritatea numărul unu, luni după Paști, este pomenirea celor arși. Este, dacă am putea-o noi numi așa, prioritate de grad zero. Nu are înlocuitor.”
„Să ne aducem aminte cum a fost biserica în care au încăput atâtea suflete și trupuri.”
„În acest an am găsit în cartea „Album aniversar” a Înaltpreasfințitului Părintele nostru, Arhiepiscopul Calinic, câteva rânduri și imagini scrise în această carte a dumnealui, despre tragicul eveniment de la Costești. Este cea mai documentată lucrare pe care noi o avem astăzi despre cei arși.”
Comunitatea din Costești nu a uitat și nu va uita, an de an, în Lunea Paștelui, când oamenii se adună cu lumânări aprinse în mâini și speranță în suflete. Trecerea timpului nu șterge durerea, dar o transformă în credință, într-o tăcere plină de înțeles. Clopotul răsună ca o promisiune: că cei 116 nu au fost uitați și că jertfa lor a înrădăcinat mai adânc credința acestui loc.
În Lunea Paștelui, ziua dedicată pomenirii celor 116 suflete mistuite de flăcări, un ecou al trecutului a prins formă prin gestul unui om cu dar, fiu al acestor locuri. Cristian GHIȚĂ a dăruit bisericii actuale o machetă a vechiului lăcaș de lemn, o lucrare migăloasă realizată cu două mâini și multă dragoste.
Acest dar emoționant se alătură unei Sfinte mari Icoane cu Mântuitorul, dăruită de familia AGUȚĂ, care va fi așezată lângă monument, în anticiparea unui viitor altar de vară. Aceste gesturi de dăruire și memorie au fost completate de un moment artistic profund emoționant. Copiii orașului Costești, elevi ai Clubului Copiilor Costești sub îndrumarea doamnei profesor Sofia VASILESCU, au interpretat „Balada Bisericii arse de la Costești”.
Această interpretare, desfășurată chiar pe locul tragic al incendiului, a creat o legătură emoționantă între generații. Prin glasurile lor, micuții copii au reînviat povestea dureroasă, transformând amintirea în speranță și demonstrând că flacăra credinței și a rezistenței continuă să ardă în inimile comunității. După cum a subliniat preotul paroh Ene Gheorghe, „Să ne aducem aminte cum a fost Biserica în care au încăput atâtea suflete și trupuri.” Macheta, icoana și balada devin astfel fire nevăzute care țes o pânză a memoriei colective, păstrând vie istoria Costeștiului și credința neclintită a locuitorilor săi.
Nu întâmplător, această pomenire are loc în Lunea Paștelui. Într-o zi în care creștinii sărbătoresc biruința vieții asupra morții, Costești își amintește de cei pe care i-a dat Cerului. Este un gest de iubire și de credință, un semn că moartea nu este niciodată uitare.
Astăzi, la 95 de ani, suntem datori să privim nu doar în urmă, ci și înainte: să păstrăm vie amintirea lor, să învățăm din trecut și să prețuim darul vieții – cu inima deschisă și sufletul curat, așa cum o făceau și cei care au venit atunci, în Vinerea Mare, să cânte Prohodul Domnului.
Pe locul fostei biserici, ridicată în 1742, se află acum un monument de piatră care poartă numele celor arși. Monumentul este înconjurat de un gărduleț ce marchează perimetrul vechii biserici, iar în locul intrării de odinioară se înalță o clopotniță ce adăpostește un vechi clopot, simbol al continuității și al memoriei colective, răsună și astăzi la fiecare slujbă oficiată în capela construită după tragedie.
Această capelă a fost ridicată în 1930, imediat după tragedie, și a fost restaurată și înfrumusețată între anii 2003-2006, prin grija Preasfințitului Calinic, Episcopul Argeșului și Muscelului. Lucrarea a fost realizată sub îndrumarea preotului paroh Ene Gheorghe, cu sprijinul comunității și al meșterilor locali, iar sfințirea a avut loc la 28 octombrie 2006.
Textul pisaniei care străjuiește astăzi biserica spune astfel:
PISANIE
Cu vrerea Tatălui, cu lucrarea Fiului și cu desăvârșirea Sf. Duh, ridicatu-s-a o capelă în anul 1930, după tragicul eveniment în care a fost mistuită de flăcări biserica de lemn cu toți credincioșii aflați în ea. În 2003 cu binecuvântarea I.P.S. Calinic, Episcopul Argeșului și Muscelului și sub directa supraveghere a Cons. Eparhial Arh. Ichim Cristian Calopie s-au început lucrările de înfrumusețare la acest sfânt lăcaș cu osteneala credincioșilor și sub păstorirea P.C. Paroh Ene Gheorghe. S-au finalizat în 2006, în această perioadă P.C. Protoereu Dinu Vasile Laurențiu. Lucrările au fost executate de Zavate Ion, Pascal Aurel, iar pictor Nicolae Vâlcu ajutat de Barbu Florica.S-a sfințit pe data de 28.X.2006 de către I.P.S. Calinic.
Author: Cristian Vlădescu
Costești Argeș Online a luat naștere în urmă cu ceva vreme, în anul 2008 mai exact, devenind o adevărată arhivă digitală cu imagini și informații valoroase din istoria orașului Costești. Tot în această perioadă mi-am dat seama că orașul are ceva unic, parcursul pe care l-a avut în istorie și modul în care a rezistat diferitelor evenimente nefericite care și-au lăsat mai mult sau mai puțin amprenta, precum și pasiunea mea pentru istorie m-au îndemnat să „descopăr” cu adevărat Costeștiul.