By Cristian Vlădescu 
La data de 18 aprilie 1930, în Vinerea Patimilor, satul liniștit al Costeștilor, aflat în sudul Argeșului, a fost martor la unul dintre cele mai cumplite evenimente din istoria sa. Biserica modestă din lemn, o mărturie vie a credinței și a comunității, a fost mistuită de flăcări într-un spectacol de neputință și disperare, iar în urma sa, 116 suflete inocente și-au găsit sfârșitul într-o tragedie care avea să rămână vie în memoria generațiilor ce aveau să vină.
În fiecare an, în Săptămâna Luminată, prima de după Paște, locuitorii din Costești și nu numai, se adună în fața monumentului dedicat celor care și-au găsit sfârșitul în acea zi neagră, pentru a comemora și a aduce un omagiu celor dispăruți. Anul acesta, la 94 de ani de la tragedie, luni, 6 mai 2024, ora 12:00, Parohia „Costeștii Vechi” a fost martora unei adunări impresionante, închinată memoriei celor 116 suflete pierdute.
În mijlocul acestui peisaj plin de solemnitate, un sobor de preoți a întins mâinile în rugăciune către ceruri, aducând în inimile oamenilor alinare și speranță. Preotul paroh Ene Gheorghe, ca un stâlp de sprijin al comunității, a ținut aprinsă flacăra memoriei și a rostit cuvinte de înțelegere și iertare pentru cei ce nu mai sunt printre noi.
Dar în această adunare a fost simțită și prezența înaltelor demnități ale orașului și județului. Ing. Ion Baicea, primarul orașului Costești, Ion Mânzână, președintele Consiliului Județean Argeș, doamna senator de Argeş, Dr. Cristina Mariana Stocheci și primarul comunei Ungheni , Iulian Miu au stat alături de comunitate, simbolizând unitatea și sprijinul instituțional în fața durerii comune.
Cu toții au ascultat, cu inimile cuprinse de emoție, interpretarea Baladei Bisericii arse de la Costești, adusă cu tandrețe și sensibilitate de copiii de la Clubul Copiilor Costești, sub îndrumarea înțeleaptă a profesoarei Sofia Vasilescu. Versurile pline de tristețe și melodia înduioșătoare au umplut aerul cu ecouri ale trecutului, aducând în sufletele celor prezenți amintirea dureroasă, dar și lecția de solidaritate și compasiune în fața suferinței.
În acea zi, sub cerul senin și luminat de soare, comunitatea din Costești și-a reafirmat legătura cu trecutul său și cu memoria celor ce au fost sacrificați. În ciuda trecerii timpului și a stărilor efemere ale vieții, tragedia din Costești rămâne un simbol viu al fragilității umane și al puterii regeneratoare a unității și solidarității comunitare. Astfel, fie ca amintirea celor 116 suflete să rămână mereu vie în inimile noastre și să ne amintească că numai împreună putem trece peste cele mai întunecate încercări ale vieții.
