Prin inima Câmpiei Înalte a Piteștiului, o poveste se desfășoară cu fiecare pas al călătorilor care se apropie de orașul Costești. Silueta acestui așezământ urban, străjuit de dealuri și acompaniat de linia luncii râului Teleorman, se dezvăluie încet, dezvăluind o frumusețe aparte ce îmbrățișează trecutul și prezentul.

Drumul, un fir subțire al timpului, leagă locurile, oamenii și istoriile, permițând călătorilor să experimenteze în mod autentic aura acestui colț binecuvântat de natură și cultură. Odată ce se apropie de această așezare pitorească, călătorii sunt salutați de străjeri ai vremurilor, castanii bătrâni, ale căror coroane falnice se înalță spre cer cu eleganță și măiestrie. Acești castani nu sunt doar arbori, ci paznici nobili ai orașului, veghind asupra poveștii locale cu o noblețe demnă de legendă. În nuanțele schimbătoare ale frunzelor lor, fiecare anotimp pare să aducă cu sine o nouă pagină a istoriei, iar fiecare fruct căzut este o amintire dulce a ciclurilor naturii. Astfel, Costești-ul devine cu prisosință „ORAȘUL CASTANILOR”, un titlu onorabil câștigat prin frumusețea sa excepțională și prin străduința castanilor bătrâni de a păstra tainele locului. Orașul capătă astfel o identitate vie, o amprentă a naturii și a comunității locale ce se îmbină armonios, împreună dând viață unei povești încântătoare, răspândită în umbra și lumina castanilor bătrâni.

Statutul administrativ al localității

Din punct de vedere administrativ, Costești are statutul de oraș mic,  în componența căruia intră cartierele Telești și Zorile (Băseni) format din comuna Costești (reședința) și din cele 6 sate aparținătoare, Broșteni, Lăceni, Pârvu Roșu, Podu Broșteni, Smei și Stârci, fiind membru fondator al Asociației Orașelor din România.

Actul de naștere al orașului Costești a fost dat la 8 iunie 1968 de către comitetul executiv al Consiliului Popular Orășenesc.

București, 27 mai 1968.

Consiliul de Miniștri al Republicii Socialiste România hotărăște:

Articol unic.

Delimitarea administrativ-teritorială a municipiilor, orașelor și comunelor, precum și organizarea unor orașe ca municipii și a unor comune ca orașe din județul Argeș, sînt cele prevăzute în anexa la prezenta hotărîre.

p. Președintele Consiliului de Miniștri,

ILIE VERDEȚ

București, 27 mai 1968, Nr. 1141.

ANEXA - punctul 3.
Sate ce aparțin  orașului COSTEȘTI                                                  
1. Broșteni
2. Lăceni
3. Pîrvu Roșu
4. Podu Broșteni
5. Smei
6. Stîrci

Așezare geografică

Orașul Costești este amplasat în partea central-sudică a României, regiunea istorică Muntenia, județul Argeș, la intersecția paralei de 44° 40’ latitudine nordică cu meridianul de 24° 52’ latitudine estică. În cadrul județului Argeș, acesta se situează în partea central-vestică din punct de vedere longitudinal și în partea sudică sub aspect latitudinal. Raportat la municipiul Pitești, reședința județului Argeș, orașul Costești se află la o distanță de aproximativ 25 km și se întinde pe o suprafață de 108,74 km², reprezentând 1,40% din aria totală a județului. Sub aspectul reliefului, orașul este poziționat în partea central-vestică a Câmpiei Înalte a Piteștilor, având o altitudine de 248 m. La nord, se extinde până în zona de tranziție către Piemontul Cotmeana, inclusiv Dealul Zarzărului, cel mai înalt punct al regiunii, cu o altitudine de 301 m. Spre est, se învecinează cu comuna Suseni, având ca limită fruntea terasei râului Argeș la o altitudine relativă de 10 m. La vest, limita localității se desfășoară aproximativ pe cumpăna de ape dintre Teleorman și Cotmeana, separând orașul de comuna Lunca Corbului, iar la sud se învecinează cu localitatea Buzoiești.

Conform geografului George Vâlsan, în lucrarea sa „Câmpia Română”, „Teleormanul curge pe un vechi făgaș al Argeșului, din perioada când acesta avea orientarea de la nord la sud. Urmele eroziunii vechiului Argeș se întâlnesc numai până la Costești, iar spre sud nu mai există alte urme morfologice evidente, care să să indice acest lucru”.

Drumurile Istorice: Legături cu Trecutul și Prezentul

Este notabil faptul că satul Costești, nucleul orașului actual, a avut importanță încă din antichitate, datorită poziției sale geografice favorabile, deosebit de strategică, fapt confirmat de intersecția sa cu două drumuri importante care au jucat un rol semnificativ de-a lungul timpului,fiecare cu o poveste distinctă. Primul dintre acestea leagă orașul Turnu Măgurele de Brașov, parcurgând valea pitorească a râului Teleorman.  Această rută nu oferă doar o panoramă spectaculoasă, ci și amintiri ale trecutului. Celălalt drum, o bijuterie istorică, datează din perioada romană și leagă Craiova de Pitești. Această conexiune durabilă, construită în secolele II-III, din dale de piatră își păstrează semnificația și astăzi, atestând ingeniozitatea constructorilor romani și persistența structurilor lor.

1. Rețeaua modernă de drumuri: Un Hub de conectivitate

 La doar 25 de kilometri distanță față de Pitești, reședința județului, orașul beneficiază de accesibilitate sporită prin drumurile naționale DN 65 care facilitează accesul spre Pitești s-au Craiova (prin Slatina)  și DN 65A, care completează rețeaua rutieră, facilitând legăturile cu localitățile Roșiorii de Vede și Alexandria (prin DJ 504). De asemenea, drumul județean DJ 659A și DJ 703B realizează legătura cu localități precum Bradu, Lunca Corbului, Căteasca și oferind alternative de acces către autostrada A1 București-Pitești. Mai mult, viitorul drum expres Craiova – Pitești (DEx12) va trece prin oraș, consolidându-i statutul de nod important de conectivitate regională. Drumul național  DN 65 – PITEȘTI – CRAIOVA, care facilitează accesul prin nordul orașului spre Pitești s-au Craiova (prin Slatina) Drumul național DN 65A – COSTEȘTI-ROȘIORI DE VEDE, traversând orașul de la nord spre sud în județul Teleorman spre localitățile Roșiorii de Vede și Alexandria (prin DJ 504) Drumul județean DJ 659A, COSTEȘTI – BRADU (Pârvu Roșu), este vechiul drum care deschidea calea spre nord către Pitești, menționat încă din  secolul XIV într-o călătorie a voievodului Nicolae Alexandru Basarab, fiul lui Basarab I Întemeietorul, de la Curtea de Argeș către Dunăre, evidențiind legăturile strânse ale „așezarii Costeștilor”cu regiunea înconjurătoare.

Drumul județean DJ 703B leagă Costești-ul la Km. 59+287 (LA ROND -intersecția cu DN 65A , Km. 11):

• prin sud-vest  de LUNCA CORBULUI  Km. 48+975 Pădureți ( intersecția cu DJ679), cu ieșire la DN 65 CRAIOVA-PITEȘTI,
• prin sud-est de ROCIU și CĂTEASCA cu ieșire la autostrada A1 BUCUREȘTI-PITEȘTI în Cireșu (Căteasca – Autostrada A1, Km. 97)

Drumul comunal DC 113, leagă Costeștiul de Suseni.

Drum expres DEx12  CRAIOVA-PITEȘTI, aflat în stagiul de construcție va tranzita aproximativ 7 km pe teritoriul oraşului Costeşti.  La km 106 + 650 drumul expres traversează drumul național DN 65A, calea ferată Pitești – Craiova la km 111+230 cu un pasaj suprateran, DJ 659A la km 111 + 865, DJ 656 la km 113 + 730, DC 111 la km 116 + 345, drum industrial la km 118 + 525, apoi  se conectează cu Autostrada A1 București-Pitești la km 121 + 185. Această cale de comunicație reprezintă o punte între oraș și restul regiunii, deschizând oportunități pentru comerț, turism și dezvoltare economică.

2. Căile Ferate: Legături feroviare ce traversează secole, punți către trecut și viitor

Costeștiul se mândrește cu statutul său de nod feroviar, deservit de stații precum Pârvu Roșu, Suseni și Costești, pe rutele:  București-Pitești-Craiova  și Costești – Roșiori – Turnu Măgurele, oferind conexiuni cruciale pentru transportul de mărfuri și călători.

Calea ferată București-Pitești-Craiova, construită la scurt timp după calea ferată București Filaret – Giurgiu este a doua cale ferată din Țara Românească, fiind inaugurată pe segmentul București – Pitești la 13 septembrie 1872, fiind parte din tronsonul mai larg Pitești – București – Galați – Roman. Restul de tronson Pitești – Craiova – Vârciorova fiind inaugurat aproape șase ani mai târziu pe 9 mai 1878. Are o importanță economică și strategică încă de la începuturile ei. Calea ferată  Costești-Roșiori-Turnu Măgurele adaugă o dimensiune istorică și a fost o contribuție semnificativă la dezvoltarea infrastructurii de transport.  La 15 mai 1882, Parlamentul României aproba legea privind construirea mai multor ramuri de cale ferată pentru „utilitate publică” printre care și linia Costești-Roșiori-Turnu Măgurele. Linia a  fost construită de geniul militar între anii 1882 și 1887, având o lungime totală de 111,7 km în două segmente. Primul segment Costești-Roșiori, a fost dat în folosință la 1 ianuarie 1887,  fiind terminat și pus în exploatare pentru traficul de mărfuri și călători la 1 ianuarie 1887, călătorii putând ajunge la București prin Pitești. Al doilea segment, Roșiori-Turnu Măgurele, a fost dat în exploatare la 12 septembrie 1887. Prin stațiile Pârvu Roșu, Suseni și Costești, orașul Costești devine un nod vital în rețeaua feroviară. Calea ferată București-Pitești-Craiova, inaugurată în 1872, nu doar că are o importanță economică și strategică încă de la începuturile sale, ci și contribuie la conectarea orașului cu centrele majore din țară.

 3. Oportunități pentru dezvoltare și progres

Prin această rețea complexă de drumuri și căi ferate, orașul Costești devine un pol de dezvoltare, oferind oportunități economice variate. Transportul facilitează comerțul, investițiile și schimburile culturale, consolidând legăturile dintre comunități și deschizând uși pentru progresul durabil. Orașul Costești, cu istoria sa bogată și conectivitatea modernă, se transformă într-un centru dinamic care îmbină tradiția cu viitorul. Cu o așezare geografică excepțională, atrăgând atenția celor ce îl descoperă și oportunități de transport care acoperă șoselele și căile ferate, acest oraș devine nu doar un punct pe hartă, ci un nod vital în rețeaua de conexiuni ce definește progresul și dezvoltarea.

Conform recensământului efectuat în 2021, populația orașului Costești se ridică la 9.460 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 10.375 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (91,18%), cu o minoritate de romi (1,41%), iar pentru 7,38% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (91,44%), iar pentru 7,98% nu se cunoaște apartenența confesională.

Istoric

Prima atestare documentară a Costeştiului de Argeş a fost făcută în anul 1452, într-o danie a lui Vladislav, voievodul Ţării Româneşti (este vorba, probabil, de perioada celei de a doua domnii a lui Vladislav al II-lea, respectiv noiembrie 1448 – august 1456). Conform altor surse, citate şi în Planul Urbanistic General al oraşului Costeşti, elaborat în anul 2002, numele Costeşti apare în hrisovul emis de cancelaria domnească a voievodului Radu Paisie la 30 iulie 1535, prin care se confirmă lui Șerb și altora proprietatea asupra unor „ocine în Costești”, Șerb „așezând piste ocini pe fiicele sale, Stana și Buna”. Prin secolul XIV, apar câteva mențiuni despre două călătorii ale voievodului Nicolae Alexandru Basarab, fiul lui Basarab I Întemeietorul, de la Curtea de Argeș către Dunăre, în decursul cărora s-au făcut popasuri pentru odihnă și schimbarea cailor „în așezarea Costeștilor”.

Pe de altă parte, o atestare certă a satului Costeşti este reprezentată de documentul provenind din anul 1552 şi aflat în arhivele municipiului Piteşti. Anul corespunde perioadei primei domnii a lui Mircea Ciobanu (1545-1552). Documentul a fost redactat sub forma unui rezumat al „unei hotărnicii” din care rezultă că localitatea Costeşti era un sat de moşneni (ţărani liberi), restrâns sub aspect demografic, ca mai toate satele din Câmpia Română, conducerea fiind asigurată de obştea sătească. Satul avea un preot, iar locuitorii practicau agricultura. Faptul că era vorba de un sat de moşneni, explică parţial de ce apare menţionat atât de rar în documentele epocii.

Urme de locuire a teritoriului pe care se găsește azi orașul Costești, județul Argeș, datează încă de dinaintea cuceririi Daciei de către romani, din antichitatea timpurie, așa cum o demonstrează numeroasele descoperiri arheologice, documente istorice și izvoare orale. Unelte din epoca pietrei și a metalelor, precum și monede greco-macedonene, au fost descoperite în această zonă. Existența unei comunități umane pe teritoriul actual al orașului Costești este atestată, printre altele și prin denarul imperial roman emis de împăratul Domițian, descoperit în anul 1966, pe Dealul Cimitirului din Costești; de asemenea, au fost descoperite monede datând din perioada ocupației romane a Daciei. Un important tezaur conţinând monede din secolele XVIII – XIX, provenind din Imperiul Otoman, Austria, Saxonia şi Bavaria, a fost descoperit pe teritoriul oraşului Costeşti în anii 1986-1988, cu ocazia construirii unor blocuri.

Atestări documentare există pentru toate localităţile care fac parte din actualul teritoriu administrativ al oraşului Costeşti. Astfel, satul Băseni a fost atestat documentar într-un „zapis” al unui călugăr, document redactat în anul 1687. Satul Broşteni apare prima dată sub numele de Floreni, într-un document emis de Neagoe Basarab în anul 1520; sub numele de Broşteni este menţionat în anul 1678, într-un zapis conţinând şi numele unui număr de 14 localnici (deci un document cu valoare onomastică pentru vremea respectivă). Satul Lăceni apare menţionat într-un zapis redactat în anul 1800, dar care face referire la evenimente petrecute în această localitate încă din anul 1775. Satul Pârvu Roşu este menţionat pentru prima dată sub numele de Mărăcineni în anul 1810. În „Indicele comunelor orăşiane şi rurale din Muntenia”, publicat în anul 1861 la imprimeria statului, apare la judeţul Argeş, poziţia 154 satul Pârvu Roşu, compus din cătunele Pârvu Roşu şi Mărăcineni. Acelaşi „Indice ” menţionează şi existenţa satului Smei. Satul Podu Broşteni apare pentru prima data într-un act al domnitorului Radu de la Afumaţi din anul 1525, sub denumirea de Bălteani, dar cu indicarea localizării lângă Podul Broşteni. Satul Stârci este menţionat, sub denumirea de Stârcu, într-o scrisoare din anul 1680 a domnitorului Şerban Voievod. Satul Teleasca este atestat pentru prima data în anul 1800 într-o scrisoare, probabil a unui călugăr, către mitropolitul Ţării Româneşti. În sfârşit, satul Teleşti apare pentru prima oară în câteva documente din anul 1724, deşi existenţa lui este mai veche.

Satele ce compun astăzi oraşul Costeşti figurează în câteva hărţi datând de la sfârşitul evului mediu. Este vorba de „Mappa specialis Walachie”, tipărită la Sibiu în anul 1788 de F. Jos. Ruhedorff şi de harta colonelului austriac Specht tipărită la Viena în 1790-1791.

O perioadă de dezvoltare a satelor din componenţa actuală a Costeştiului o reprezintă cea a anilor 1862-1866, în timpul reformelor domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Prezenţa în Costeşti, încă din secolul al XIX-lea, a unor instituţii precum Judecătoria (Judecătoria Ocolului Cotmeana, cu sediul în Costeşti), Jandarmeria, Serviciul veterinar, Gara (înfiinţată în 1869), Ocolul silvic, Staţia de poştă (înfiinţată în 1833), demonstrează evoluţia economico-socială a localităţii. La începutul secolului XX sunt consemnate şi primele şase instituţii bancare (bănci populare), precum şi primele instituţii culturale (trei cămine culturale).

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Costești era o comună rurală, reședința plășilor Gălășești și Cotmeana ale județului Argeș, având o populație de 715 locuitori în satele Costești și Teleasca. În comună funcționau o biserică, o școală primară rurală, o moară cu aburi și un birou de telegraf și poștă.La acea dată, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționau, în plasa Cotmeana a aceluiași județ, și comunele Băseni-Stârci, Broșteni, Podu Broșteni și Telești. Comuna Broșteni, alcătuită din satele Broșteni, Lăceni și Pârvu Roșu, avea 900 de locuitori, trei biserici și două școli primare rurale. Din comuna Băseni-Stârci făceau parte satele Băseni, Stârcii de Jos și Stârcii de Sus, având în total 1030 de locuitori; existau în această comună două biserici și o școală primară rurală. Comuna Podu Broșteni era formată din satele Podu Broșteni și Zmei, cu 456 de locuitori; funcționau și aici două biserici, câte una în fiecare sat. Comuna Telești, cu două biserici și o școală avea 607 locuitori în satele Datcu, Târlești și Telești. Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Teleorman a aceluiași județ, precum și desființarea comunelor Telești și Podu Broșteni, ale căror sate trecuseră la comunele Costești, respectiv Broșteni. Astfel, comuna Costești era reședința plășii și avea 2251 de locuitori în satele Costești, Dutcu, Târlești, Teleasca și Telești; comuna Broșteni avea 3067 de locuitori în satele Broșteni, Lăceni, Pârvu Roșu, Podu Broșteni și Smei. Comuna Băseni-Stârci se numea acum Băseni și avea aceeași alcătuire, și o populație de 1724 de locuitori. Costeștiul de azi obține și  păstrează statutul de târg de câmpie și centru negustoresc până aproape de epoca modernă. Fără îndoială, 18 aprilie 1930 este cea mai neagră zi din istoria localității. A fost o zi de vineri, Vinerea Mare de dinainte de Paști. În micuța biserică din lemn din satul Costești, preotul și mulțimea de enoriași se pregăteau pentru slujba de Denie. În jurul orei 18:00 s-a întâmplat tragedia, 116 suflete, majoritatea copii, adică aproape toți copiii satului, au pierit într-un cumplit incendiu care a cuprins și a mistuit, în câteva minute, bisericuța. Între anii 1932 și 1934,  a fost construită o nouă biserică, situată la 2 km de locul tragediei, renovată ulterior în două sau trei rânduri, și care astăzi este una din mândriile orașului. O altă mândrie a localității este o veche biserică de lemn, ridicată în anul 1807, în zona unde este azi cartierul Zorile. În 1931, comuna Băseni a fost desființată și ea, iar satele ei au fost incluse în comuna Costești. În 1950, comuna Costești a fost transferată raionului Costești din regiunea Argeș. Satul Băseni a căpătat în 1964 denumirea de Zorile. În 1968, comunele au revenit la județul Argeș, reînființat. Comuna Costești a fost declarată oraș de categoria a III-a, la 1 iunie 1968, prin decret oficial, formând o unică localitate urbană din fostele sate Costești, Telești, Datcu, Târlești și Zorile, celelalte așezări devenind sate componente ale orașului. Între 1968 – 1989 s-a modernizat sistemul de deplasare al cetățenilor, ei beneficiind nu numai de calea ferată, dar și de drumul național DN 65A Costești – Roșiori de Vede și drumul județean modernizat Costești – Alexandria.  

Stema Orașului

Stema orașului Costești se compune dintr-un scut triunghiular, cu marginile rotunjite, tăiat: 1 – pe verde, deasupra unor nori de argint, un car alegoric de aur, din ale cărui roți ies flăcări roșii în partea de jos,tras de doi cai de argint, aflați în salt, cu harnașament negru, în care stă în picioare Sfântul Ilie cu aură, purtând păr lung până la umeri, mustață și barbă de argint, veșminte lungi, albastre, încins la mijloc cu un lanț negru, ținând cu mâna dreaptă frâiele cailor, în stânga, îndoită din cot, un bici care are cureaua de aur, triplu ondulată spre stânga și legată de un băț negru poziționat în bandă; 2 – pe albastru, un snop de spice de grâu de aur. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint, cu trei turnuri crenelate. SEMNIFICAȚIA STEMEI: Sfântul Ilie face trimitere la catedrala cu același hram de pe teritoriul orașului. Carul și caii de foc sunt specifice vieții Sfântului Ilie, fapt relatat și în vechea scriptură a Vechiului Testament. Snopul de spice de grâu arată ocupația principală a locuitorilor orașului, agricultura. Coroana murală, cu trei turnuri crenelate, arată faptul că localitatea Costești are rangul de oraș.  

Demografie

Componența etnică a orașului Costești Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Costești se ridică la 10.375 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 10.868 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (94,82%), cu o minoritate de rromi (1,28%). Pentru 3,83% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,72%). Pentru 3,87% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

Educație

Prin Hotărârea Eforiei Școlare din anul 1838, năzuința spre învățătură și lumină a determinat înființarea unui număr mare de unități școlare în Țara Românească. Printre aceste școli a fost și școala Costești – Teleasca care ia ființă în anul 1845. Anul înființării acestei școli este atestat de Anuarul Oficial întocmit de Ministerul Învățământului și Cultelor, Serviciul Ștatelor personale și al Statisticii, la 15 octombrie 1910, în care se găsește și școala Costești. Aceeași dată se găsește și în fondul vorniciei din lăuntru, sâmbria învățătorilor cu nr. 137/1845. Primul învățător a fost Marin Popa David fiul diaconului David sin Popa din comuna Costești. Multă vreme școala din Costești, n-a avut un local propriu, cursurile ținându-se în casele oamenilor sau în sălile primăriilor. Prima școală construită, cu două săli de clasă, datează din anul 1888 având ca învățător pe Adamescu Nicolae. În 1929 se repară vechea școală, ciuruită de gloanțele și schijele războiului din 1916-1918 și se construiește încă o sală de clasă sub îndrumarea învățătorului Ilie Ștefan. Dar prima școală cu adevărat modernă apare abia în anul 1955 unde este numit ca director Ispas Alexandru. În această școală s-a desfășurat învățământul obligatoriu de 7 ani și ulterior de 8 ani. De-a lungul timpului și această școală devine neîncăpătoare mai ales după anul 1957 când a luat ființă Liceul Teoretic Costești, motiv pentru care au existat mai multe demersuri pentru construirea unui nou local. După 1977 numărul elevilor a crescut simțitor ajungându-se la peste 800, aceștia fiind nevoiți să învețe în localul neîncăpător al școlii vechi, în sălile secției de Repasat, iar o bună parte de timp în internatul Școlii Ajutătoare Costești și în corpul al-II-lea al acesteia. Datorită acestor probleme de spațiu școlar, în anul 1993 se aprobă construirea unui nou local de școală generală în orașul Costești. Acesta este dat în folosință la 15 septembrie 1997, panglica fiind tăiată de primarul orașului, prof. Ion Băncescu și directorul școlii, prof. Gheorghe Mincu. Noul local de școală a fost prevăzut cu o curte interioară și o curte exterioară în care este amenajat un teren de sport. Interiorul clădirii cu etaj este bine proporționat: 16 săli de clasă, 4 laboratoare, sală de sport cu toate utilitățile, 11 spații igenico-sanitare bine dotate, cabinet medical, cancelarie pentru profesori, secretariat, cabinete pentru directori, precum și coridoare încăpătoare.

În oraș funcționează învățământul preuniversitar: Un liceu teoretic cu un număr de 703 elevi și 54 cadre didactice Un liceu tehnologic cu un număr de 517 elevi și 43 cadre didactice 3 școli gimnaziale și primare cu 1.210 elevi și 115 cadre didactice 5 grădinițe orășenești și sătești cu 370 copii și 18 cadre profesorale educator O creșă cu program prelungit de îngrijire a celor 130-150 copii, care are 12 cadre pedagogice Un centru plasament de tip familial și o școală specială pentru minori cu deficiențe.

Cultură

Orașul Costești are o casă de cultură modernă în cadrul căreia din anul 1997 a luat ființă Ansamblul Folcloric „Mugurelul”, continuatorul Ansamblul Folcloric „Murgulețul”. Frumusețea folclorului costeștean, completată de portul și obiceiurile strămoșești, transmise din generație în generație sunt reprezentate cu mândrie de acești copii și tineri minunați, iar noi ca locuitori ai acestor locuri trebuie să îi prețuim, să îi încurajăm și să fim alături de ei.

Sănătate

Asistența sanitară în oraș și pentru sudul județului este asigurată în Spitalul Orășenesc “Regele Carol I”,  înființat în anul 1918, prin Ordinul Ministerului de Interne, nr. 6969/16.04.1918. Este situat pe Strada Industriei, nr. 19,  la o depărtare de 27.5 Km de cel mai apropiat spital – Spitalul Județean Argeș. Unitatea sanitară furnizează servicii medicale clinice, ambulatorii și spitalizare de zi prin intermediul secțiilor si compartimentelor:

• Compartiment Primire-Urgență
• Secția Medicină internă
• Secția Chirurgie generală
• Compartiment Urologie
• Compartiment Ortopedie traumatologie
• Bloc operator – cu două săli de operație
• ATI
• Secția Pediatrie
• Secția Obstetrică Ginecologie
  1. Obstetrică Ginecologie – 20 paturi
  2. Compartiment Neonatologie

În oraș funcționează 3 dispensare, o policlinică, diferite clinici, laboratoare de analiză, cabinete medicale individuale și farmacii.

Monumente istorice

În orașul Costești se află două monumente istorice de arhitectură de interes național: biserica de lemn „Înălțarea Domnului” Telești (1773) și biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” Zorile (1807). În rest, alte nouă obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Argeș ca monumente de interes local, toate clasificate ca monumente istorice de arhitectură: biserica „Duminica Tuturor Sfinților” (1788) din Broșteni, biserica memorial „Sf. Nicolae” (1933), fosta judecătorie (1890), fosta primărie Costești (începutul secolului al XX-lea), catedrala  „Sfântul Prooroc Ilie” (1933), protoieria, azi casă parohială (1933), casa Bădescu (sec. XIX), casa Nicolau (începutul secolului al XX-lea) și casa Echinescu (sfârșitul secolului al XIX-lea).

Construită din bârne de stejar, pe soclu de cărămidă arsă, la sfârșitului secolului al XVII-lea (1773, data iînscrisă pe pisanie, se referă doar la o nouă șindrilire). Lemnul specific („de mlaca”) provine din lunca Teleormanului, din zona comunei Recea. Biserica de lemn din Telești, se află în cartierul Telești (fostă localitate de sine stătătoare) al orașului Costești, județul Argeș. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, Cod LMI: AG-II-m-A-13609 Vezi și articolul  Biserica de lemn „Înălțarea Domnului”  Telești (1773)

Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” Zorile, se află în imediata apropiere a râului Teleorman în cartierul Zorile (vechea comună Băseni). Numele vechi al așezării  BĂSENI, provine de la întemeietorul acesteia,un oier, Băseanu, originar din Corbii Muscelului. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, Cod LMI: AG-II-m-A-13611 Vezi și articolul Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” Zorile (1807)

Biserica de lemn “Adormirea Maicii Domnului” Podu Broșteni aflată într-o stare de degradare avansată a fost dusă în cimitirul Mănăstirii Curtea de Argeș, unde a fost restaurată. Inscripția din dosul ușii de intrare amintește numele meșterilor care au ostenit pentru ridicarea acestei bisericuțe, menționând totodată și anul edificării ei – 1788.

Purtând hramul „Sfântul Prooroc Ilie“, făcătorul de minuni și aducătorul de ploi, biserica a fost construită în formă de cruce, cu două turle, din cărămidă și piatră de Albești, între anii 1930 și 1932. Cel care a gândit și proiectat biserica nouă din Costești a fost Dimitrie Ionescu – Berechet, unul dintre cei mai mari arhitecți români. Pictura a fost realizată de Dimitrie Belizarie și el unul dintre cei mai vestiți pictori bisericești. A fost sfințită pe 21 iulie 1935 de un sobor de clerici în frunte cu episcopul Argeșului, Nichita Duma, și Patriarhul României, Miron Cristea. La acest eveniment a fost prezent și regele Carol al II-lea al României. Catedrala este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, Cod LMI: AG-II-m-B-13613

Casa Nicolau se află într-o stare avansată de degradare, fără ferestre și uși,  cu acoperișul spart, în curând acoperișul va ceda total aducând cu sine și prăbușirea clădirii. Casa este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, Cod LMI: AG-II-m-B-13618 Vezi și articolul Casa Nicolau, monument istoric

Fosta Judecătorie Costești  perioada:1890  –  Strada Pitești  nr. 1 A ( Actual Protoieria Costeşti) Clădirea este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, Cod LMI: AG-II-m-B-13616

Clădirea este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, Cod LMI: AG-II-m-B-13612

Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, Cod LMI: AG-II-m-B-13608

Clădirea este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, Cod LMI: AG-II-m-B-13615 Monumentul ridicat pe locul fostei biserici de lemn din Costești care a ars în anul 1930 în memoria celor 116 locuitori care au pierit în flăcări pe 18 aprilie 1930 în Vinerea Mare dinainte de Paști.

‡ Monumentul eroilor din Costești, operă a sculptorului Ion Dimitriu-Bârlad (1937), ridicat din inițiativa Căminului Cultural ” Principele Mihai I”, cu sprijinul financiar al lui Marin Bădescu, este situat în orașul Costești la intersecția străzilor Victoriei (DN 65A) cu strada Pitești, în micul scuar triunghiular, înconjurat de un gard de fier din fața Protoieriei Costești. Prin amplasament, autoritățile de atunci i-au conferit un loc dominant, în imediata apropiere a primăriei de atunci ( sediul Poliției orășenești Costești, de astăzi).  Atât statuia, cât și placa din bronz poziționată pe soclu, relevă modul în care Ion C. Dimitriu-Bârlad, a adus celor căzuți din această localitate, omagiul supraviețuitorilor din primul război mondial. Monumentul este amplasat pe o platformă placată cu dale de piatră. Baza este formată dintr-un soclu dreptunghiular, din blocuri de piatră calcaroasă. Pe acest soclu este poziționată statuia turnată în bronz, care reprezintă un soldat în uniformă, în repaus, cu fața spre sud, ținând în mâini o pușcă. Piciorul stâng se sprijină pe o piatră pe care este inscripționat anul 1917 și pe partea de est a pietrei este trecut numele autorului D. Bârlad. (Ion C. Dimitriu-Bârlad). Pe fața soclului dreptunghiular se află încorporată o placă din bronz care reprezintă un soldat în brațele unui înger și pe fundal, în partea superioară are sculptat un țăran cu plugul tras de boi. În partea inferioară este inscripționat numele autorului D. Bârlad și anul 1925. Pe latura dreaptă a plăcii se află inscripționat: “ARTA ROMÂNĂ, STR. SILISTRA, NR.11, TURNĂTORIE BUC.” Pe latura de vest a soclului este o placă de marmură albă pe care sunt inscripționate stema țării și: “IN MEMORIAM, EROILOR ORAȘULUI COSTEȘTI” Sub această placă sunt aplicate încă patru plăci pe care sunt inscripționate numele eroilor căzuți în războiul de independență din 1877, în primul și al doilea război mondial. În partea de est a monumentului se află amplasat un tun. Autor: Vlădescu Cristian-Ion ____________________________________________________________